Român Ortodox în Franța: Despre viata și moaștele Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu

luni, 2 februarie 2026

Despre viata și moaștele Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu

Sfântul și dreptul Simeon este numit și "primitorul de Dumnezeu" întrucât a primit la Templul din Ierusalim pe Domnul Hristos la 40 de zile, de la nașterea Lui (25 decembrie), pe data de 2 februarie, în ziua sărbătorii Întâmpinării Domnului. Î mpreună cu Sfânta Prorociță Ana, Sfântul Simeon este serbat în calendarul ortodox în data de 3 februarie.

Viața Sfântului și Dreptului Simeon

Simeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptând mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste dânsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Când, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate prorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israel, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfântul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaia prorocul și, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luând cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: „Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”.

Deci el, crezând cuvintele îngerești și prorocești, aștepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se de tot răul, șezând lângă biserică și rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Să și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.

Născându-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mâinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfântul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutând spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că aceea este Fecioară prin care avea să se împlinească prorocia lui Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzând-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită cu dumnezeieștile raze.

Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dânsa, a luat în mâinile sale pe Domnul și a zis:

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta.

El a prorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunând că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii și a necazului, când va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți, pentru că se scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Despre acest Sfânt Simeon, care a primit în mâinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică și care a binecuvântat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a fost preot, precum era preot și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este Sfântul Atanasie cel Mare, în cartea sa „Despre aceeași fire a Tatălui și a Fiului”, apoi Sfântul Chiril din Ierusalim, în „Cuvântul de la Întâmpinarea Domnului”, și Sfântul Epifanie, în „Învățătura despre părinții Legii Vechi și ceilalți”. Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc – căci nu se pomenește despre aceasta în Evanghelie –, de aceea nu s-a scris nici în cuvântul acesta.

Prima menţiune a Sfintelor Moaște

Prima menţiune despre moaştele Dreptului Simeon este cea a mutării lor în Constantinopol, în timpul împăratului Iustin al II-lea (565-578), mai precis în ctitoria acestuia, Biserica Sfântului Iacob.

Sfântul Antonie, arhiepiscopul Novgorodului, care a vizitat Constantinopolul pe la anul 1200, consemnează că a văzut raclei sfântului, într-o cronică.

Brațul stâng al Dreptului Simeon se află la Ligueux, în Franța

În sec al VIII-lea, împăratul Carol cel Mare a primit mâna stângă a dreptului Simeon, din partea Papei Leon al III-lea, care era prietenul lui.

Acum Sfintele Moaște se găsesc în biserica Saint Thomas din Ligueux, un mic sătuc la 17km NE de orașul Périgueux, în Dordogne, Franța.

În fiecare an, în lunea după Pogorârea Sfântului Duh (conform calendarului catoloc) are loc o ceremonie la biserica Abațială Notre-Dame, fondată de Carol cel Mare, urmată de o procesiune cu Sfintele Moaște până la biserica parohială Saint Thomas.

Mână stângă a Dreptului Simeon la Ligueux

(Puteți activa subtitrarea automată în limba română)

Moaștele Sfântului ajung în orașul Zara din Croația

Racla cu Sfintele Moaște ale Dreptului Simeon a rămas la Constantinopol până în vremea celei de-a patra cruciade, când veneţienii, cucerind capitala imperiului bizantin, în 1273, le-au transportat cu o corabie până la Zara (astăzi Zadar, în Croaţia), pe coasta Dalmaţiei, controlată pe atunci de republică, acostând aici din cauza unei furtuni pe marea Adriatică.

Ele au fost depuse atunci în biserica Sfintei Fecioare, cunoscută de-a lungul secolelor drept spitalul vechi şi ospiciul pelerinilor. De acolo au fost transferate în biserica Sfântul Ștefan, în 1632, care a devenit ulterior biserica Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu.

În anul 1380, regina Elisabeta Kotromanić a Ungariei a donat o raclă de argint pentru Sfintele Moaște, care reprezintă o capodoperă a artei medievale, acum sub protecția UNESCO, și care cântărește peste 350 kg, fiind ornată cu sculpturi ce comemorează evenimente istorice și biblice.

În anul 1494, canonarhul Pietro Casola din Milano, în pelerinajul său către Ţara Sfântă, se închină la Moaştele Sfântului din Zadar, fiind uimit de ceea ce numea „păstrarea perfectă” a trupului, notând că avea gura deschisă.

Biserica veneţiană San Simeone Grande dispune şi ea de un monument (cenotaf), care conţine o raclă mai veche în care au stat odinioară moaştele, datată din 1317, pe care este chiar cioplit în piatră: „aici s-a aflat trupul Fericitului Simeon 114 ani” (hic stetit corpus Beati Symeonis annis centum et XIIII), însă monumentul este gol, fiindcă moaştele au rămas în continuare în portul croat.

Moaștele Dreptului Simeon din orașul Zadar

O părticică din Sfintele Moaște se întorc la Ierusalim,unde a rămas mormântul gol

Arhiepiscopul Željko Puljić de Zadar, Croația - Hrvatska, al Bisercii Romano-Catolice a dăruit Patriarhului Teofil al III-lea al Ierusalimului o părticică din Sfintele Moaște ale Dreptului Simeon, care au fost puse la închinare în Biserica Kata Monas (κατὰ μ "de lângă mănăstire"), duminică 4/17 oct. 2010. Această biserică poartă hramul Sfântului Simeon, şi adăposteste mormântul gol al Sfântului.