Liturghia de dupa Liturghie

Parintele Dumitru Staniloae spunea ca „definitia cea mai cuprinzatoare a Sfintei Liturghii este ca ea este continuarea principala a lucrarii lui Hristos in orice timp. Ea ni-L face prezent, si ni-L comunica real pe Hristos, in starea permanenta de jertfa si de inviere, ca sa ne insusim si noi puterea de jertfa, opusa egoismului si placerilor trecatoare, si sa intarim in sufletul nostru puterea viitoarei invieri pentru vesnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos si cu semenii.”

Sfanta Liturghie ne uneste unii cu altii si cu Hristos, ne da puterea lui Dumnezeu ca noi sa continuam o viata crestina si acasa, prin rugaciunea personala, prin fapte bune si prin post, prin tot ce facem. Asta inseamna ca, dupa sfarsitul Sfintei Liturghii, noi trebuie sa traim viata in asa fel incat sa facem o liturghie in prelungirea Liturghiei, sau o Liturghie in afara de Liturghie, cu viata noastra, cu felul cum ne traim viata. Asta inseamna sa te intemeiezi in viata ta personala pe luminile din Sfanta Liturghie.

Dar ca sa intelegem cum putem sa facem din viata noastra o „Liturghie” ne vom opri mai intai, in cele ce urmeaza asupra a ceea ce se intampla in cadrul Sfintei Liturghii.

In Sfanta Liturghie se aduce doxologie, adica lauda si preamarire lui Dumnezeu: "toata marirea, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh", si se marturiseste ca Dumnezeu are o stapanire, si o imparatie, si o putere, si o marire,si spunem : "Ca a Ta este stapanirea si a Ta este imparatia si puterea si marirea, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh". In Sfanta Liturghie marturisim ca Dumnezeu este bun si iubitor de oameni, ca Dumnezeu este milostiv si iubitor de oameni „Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire Iti inaltam, Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh...”, marturisim ca Dumnezeu este sfant si ca ne sfinteste pe noi: " Ca Sfant esti Dumnezeul nostru, si Tie marire Iti inaltam..." "Ca Tu esti sfintirea noastra, si Tie marire Iti inaltam...". In Sfanta Liturghie pomenim mila si indurarile si iubirea de oameni ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos: "Cu mila si indurarile si cu iubirea de oameni ale Unuia-Nascut Fiului Tau, cu care impreuna esti binecuvantat, cu Preasfantul si bunul si de viata-facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". In cadrul Sfintei Liturghii primim indemnul de a ne ruga: "Cu pace Domnului sa ne rugam", si ne rugam pentru binele nostru vremelnic si vesnic, pentru noi si pentru altii. La Sfanta Liturghie avem indemnul sa-i cuprindem pe toti in constiinta noastra si in rugaciunile noastre, iar binecuvantarile care se dau la Sfanta Liturghie sunt pentru toti. In Sfinta Liturghie suntem indemnati „sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim”, iar aceste cuvinte sunt in prelungirea poruncii Mantuitorului nostru Iisus Hristos de a ne iubi unii pe altii. Mai spunem la Sfanta Liturghie: "Sa-i multumim Domnului" ; deci viata duhovniceasca intemeiata pe Sfanta Liturghie este o viata care aduce multumire. 

In greceste "euharistie" inseamna „multumire”; Domnul Hristos ne-a dat posibilitatea sa ne unim cu El; El vine in existenta noastra, in alcatuirea noastra; si daca Domnul Hristos vine in alcatuirea noastra, noi pentru asta Ii multumim. Daca ne gandim la o viata duhovniceasca condusa de Sfanta Liturghie, trebuie sa avem in vedere in special constiinta prezentei lui Dumnezeu in viata noastra, trebuie sa avem indemnul de la Sfanta Liturghie:"Sus sa avem inimile” raspunzand: "Avem catre Domnul", stiind ca inima in limbaj liturgic, inseamna interiorul omului, ceea ce are omul mai reprezentativ, inseamna mintea si simtirea. Pe langa acestea, sa ne mai gandim sa ne ferim si de cele rele, pentru ca la Sfanta Liturghie ne rugam ca ziua sa ne fie fara de pacat: "Ziua toata, desavarsita, sfanta, pasnica si fara de pacat, la Domnul sa cerem".

Sfanta Liturghie mai poate fi vazuta si ca o „sarbatoare cuprinzatoare” fiind astfel intemeiata pe evenimentele de mantuire pe care le sarbatorim intr-un an bisericesc si pe care le grupeaza in cuprinsul sau. Astfel pentru ca la Sfanta Liturghie avem Intruparea Fiului lui Dumnezeu in Cinstitele Daruri putem sa ne gandim la Craciun. Daca ne gandim ca la Sfanta Liturghie se spun cuvintele: „Luati, mancati, acesta este Trupul Meu” si „Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor”, care sunt cuvintele de la Cina cea de Taina, inseamna ca sarbatorim si Cina cea de Taina, actualizata in cuprinsul anului bisericesc in Joia cea Mare, si cand Domnul nostru Iisus Hristos a statornicit ca ceea ce a facut El sa faca si credinciosii, de-a lungul veacurilor, pana la a doua Sa venire. Daca ne gandim mai departe ca la Sfanta Liturghie se spune:”Aducandu-ne aminte de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de Cruce, de groapa, de Invierea ce de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea de-a dreapta [Tatalui] si de cea de-a doua slavita iarasi venire”, avem in consideratie faptul ca la Sfanta Liturghie sarbatorim Jertfa de pe Cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o si actualizam. Apoi avem in vedere Crucea Mantuitorului in sensul ca ne gandim la Vinerea cea Mare, apoi la Sambata cea Mare, la petrecerea in mormant a Mantuitorului nostru pana la Sfanta Inviere. Ne gandim la Invierea Mantuitorului nostru, caci ne aducem aminte si de „Invierea cea de a treia zi”, avand astfel si Sfintele Pasti in cuprinsul Sfintei Liturghii. In sfarsit ne aducem aminte de Inaltarea la Cer, care este pentru noi prilej de sarbatoare in cadrul Sfintei Liturghii. Ne aducem aminte, totodata si de a doua slavita iarasi venire ; asta inseamna ca sarbatorim ceva ce inca nu s-a intamplat, dar intr-un fel se intampla si la Sfanta Liturghie, in intelesul ca Domnul Hristos este prezent intre noi: „Hristos este in mijlocul nostru”. La acesta se mai adauga si Rusaliile in intelesul ca prin puterea Duhului Sfant se prefac Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru. Ne mai gandim si la sarbatoarea Schimbarii la Fata spunand „Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne, ca aceasta ne-a mantuit pe noi".

Iata asadar ca in cadrul Sfintei Liturghii avem actualizate toate evenimentele mantuitoare pentru om, din viata Domnului nostru Iisus Hristos, iar viata Lui unita cu firea omeneasca, o reactualizam in cadrul fiecarei Sfinte Liturghii, facand-o si un exemplu pentru viata noastra, lucrand astfel la mantuirea noastra in fiecare zi.

Mantuirea omului este o con-lucrare a omuli cu Dumnezeu. Mantuirea este a persoanei, nu a esentei. Ce ma intereseaza pe mine ca e mantuita esenta umanitatii? Pe mine ma intereseaza sa fiu mantuit eu, sa fie mantuit tatal meu, copilul meu, prietenul meu - sa fim mantuiti ca persoane. Esenta nu este decat in persoane. Iar ca persoane trebuie sa fim dupa modelul lui Hristos; trebuie sa fim plini de iubire fata de oameni, sa fim plini de jertfelnicie, plini de duhovnicie fata de ei, sa fim oameni duhovnicesti, sa nu ne dam prea mult dupa interesele personale, materiale, de placere trecatoare.

In Ortodoxie se pune accent pe valoarea persoanei si pe valoarea comuniunii, iar astazi sunt atatea dezbinari intre oameni. Se afirma fiecare pe sine, dar nu se afirma ca o taina, recunoscand si pe celalalt ca o taina si socotind ca se intregeste taina lui cu taina celuilalt. Sau reduce persoana la ceva individual egoist, sau nu vede o necesitate in comuniunea cu celalalt. Ce valoare este mai mare decat persoana si decat comuniunea de iubire intre persoane? Cel mai inalt ideal ni l-a dat Iisus Hristos. Si cel mai inalt ideal este acesta: sa respecti persoana, sa iubesti persoana, omul care este chipul lui Dumnezeu si sa doresti sa fii iubit de persoana, sa fii in comuniune cu persoana. Fiecare trebuie sa tinda spre sfintenie, spre bunatate, spre ajutorul celuilalt, spre smerenie, spre curatenie, spre toate cele bune. Sa iubesti pe celalalt mai mult decat pe tine. Asta ne trebuie: sa punem in practica Evanghelia. Trebuie sa uit de mine ca sa fiu fericit, pentru ca daca uit de mine si ma preocupa altul, se va preocupa si altul de mine si asta numai, ma face fericit. Daca ma preocup numai de mine, raman singur si sunt nefericit. Egoismul te face nefericit. Numai smerenia, uitarea de tine, sa uiti de tine si atunci ai toate semnele ca nu esti uitat de altii. Esti inconjurat de toata atentia altora. In smerenie nu esti singur, in smerenie esti totdeauna in comunitate. Pe cand in egoism, pretentia ca esti numai tu, e o nenorocire. Si de fapt nici atunci nu esti singur, ca omul nu poate fi singur. Si cel rau are nevoie de altii. Are nevoie de lauda lor, are nevoie de exploatarea lor, are nevoie de critica lor, are nevoie de pretentia ca e mai bun decat altii, asa ca realitatea nu e nici individualista si nu e nici totalitarista.

Sa fim cat mai aproape de Hristos, sa folosim cat mai aproape duhul de jertfa, sa ne jertfim si noi pentru altii, ca sa descoperim ceea ce este nobil in noi. Ca toate viciile, toate patimile ne coboara. Noi trebuie sa mergem spre ceea ce este adanc, spre ceea ce este nobil, spre ceea ce uneste cu Dumnezeu. Sa ajungem la sfintenie, ca sa ajungem la Inviere si la viata vesnica in Hristos.

In Epistola I Sfantul Evanghelist Ioan marturiseste „că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El. Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.”(I Ioan, 5-7). Aici vedem ca Evanghelistul face identitatea intre iubire si lumina. Daca vrem sa-l intelegem pe celalalt, trebuie sa-l iubim; si daca-l iubim, ni se lumineaza adancurile lui. Iubirea e lumina si amandoua sunt viata. Daca vrem sa avem viata, si nu o viata trecatoare, ci viata vesnica si o lumina nesfarsita, mereu mai bogata, apoi trebuie sa iubim. Dar nu putem iubi pe om daca nu iubim pe Dumnezeu. In zadar zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu, daca pe om nu-l iubeste si in zadar zice cineva ca iubeste pe om, daca pe Dumnezeu nu-L iubeste, daca nu vede in aceasta taina mare si nesfarsita a omului, prezenta lui Dumnezeu! Sa iubim pe oameni si sa iubim pe Dumnezeu!

Sa invatam asadar, de la Sfanta Liturghie, cum sa ne traim viata si in afara de biserica, cum sa ne desavarsim in aceasta viata, prin slujirea aproapelui, prin iubirea lui, prin deschiderea noastra fata de aproapele, punand in lucrare poruncile lui Hristos si uramandu-I exemplu de jertfa si iubire.

******************

* Sa invatam de la Sfanta Liturghie cum sa ne traim viata si in afara de biserica.

* Sfanta Liturghie de fapt are rostul acesta, de a ne pune in fata unor taine adanci, a unor taine mai presus de intelegerea noastra, si are rostul de a crea o atmosfera in care credinciosii sa aibe constiinta ca sunt in fata lui Dumnezeu.

*In sf. Liturghie se aduce doxologie, adica lauda si preamarire lui Dumnezeu: "toata marirea, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh".

*Se marturiseste ca Dumnezeu are o stapanire si o imparatie si o putere si o marire, si spunem : "Ca a Ta este stapanirea si a Ta este imparatia si puterea si marirea, a tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh".

*Marturisim ca Dumnezeu este bun si iubitor de oameni, ca Dumnezeu este milostiv si iubitor de oameni: Ca bun si iubitor de oameni dumnezeu esti si Tie marire Iti inaltam, tatalui, si Fiului si Sfantului Duh"...

*La Sf. Liturghie marturisim ca Dumnezeu este sfant si ca ne sfinteste pe noi: " Ca Sfant esti Dumnezeul nostru, si Tie marire Iti inaltam...", "Ca Tu esti sfintirea noastra, si Tie marire Iti inaltam..."

*Pomenim mila si indurarile si iubirea de oameni ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos:"Cu mila si indurarile si cu iubirea de oameni ale Unuia-Nascut Fiului Tau, cu care impreuna esti binecuvantat, cu Preasfantul si bunul si de viata-facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor"

*In cadrul Sfintei Liturghii primim indemnul de a ne ruga: "cu pace Domnului sa ne rugam", si ne rugam pentru binele nostru vremelnic si vesnic, pentru noi si pentru altii. La Sfanta Liturghie avem indemnul sa-i cuprindem pe toti in constiinta noastra si in rugaciunile noastre, iar binecuvantarile care se dau la Sfanta Liturghie sunt pentru toti.

*In cadrul Sfintei Liturghii suntem indemnati sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim. Aceste cuvinte sunt in prelungirea poruncii Mantuitorului nostru Iisus Hristos de a nu iubi unii pe altii.

*Daca ne gandim la o viata duhovniceasca condusa de Sfanta liturghie, trebuie sa avem in vedere in special constiinta prezentei lui Dumnezeu in viata noastra, trebuie sa avem indemnul de la Sf; Liturghie:"sus sa avem inimile", raspunzand: "Avem catre Domnul". Ce inseamna inima in limbaj liturgic? Inseamna interiorul omului, ceea ce are omul mai esential, mai reprezentativ: inseamna mintea si simtirea.

*Mai spunem la Sfanta Liturghie: "Sa-i multumim Domnului"; deci viata duhovniceasca intemeiata pe Sfanta Liturghie este o viata care aduce multumire. in gr. "euharistie" inseamna multumire. Domnul Hristos ne-a dat posibilitatea sa ne unim cu El; El vine in existenta noastra, in alcatuirea noastra; si daca Domnul Hristos vine in alcatuirea noastra, noi pentru asta ii multumim. Toate acestea ne pregatesc ca sa ne cuprindem viata noastra de zi cu zi in imnul care spune la Sfanta Liturghie: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie Iti multumim Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru"; deci toata vremea vietii noastre sa se manifeste in aducere de lauda, de binecuvantare, de multumire si de rugaciune catre Dumnezeu.

*Pe langa acestea, sa ne mai gandim sa ne ferim si de cele rele, pentru ca la Sf. Liturghie ne rugam ca ziua sa nefie fara de pacat: "Ziua toata, desavarsita, sfanta, pasnica si fara de pacat, la Domnul sa cerem".

*La sfarsitul sfintei Liturghii, inainte de iesirea credinciosilor, se spun cuvintele: "Cu pace sa iesim", iar raspunsul lor este:"Intru numele Domnului". Asta inseamna ca, dupa sfarsitul Sfintei Liturghii, noi trebuie sa traim viata in asa fel incat sa facem o Liturghie in prelungirea Liturghiei, sau o Liturghie in afara de Liturghie, cu viata noastra, cu felul cum ne traim viata. Asta inseamna sa te intemeiezi in viata ta personala pe luminile din sfanta Liturghie.

*Jerfa serveste restabilirii comuniunii intre Dumnezeu si om. Comuniunea restabilita inseamna atat firea omeneasca restabilita din egoismul ei, cat si iubirea lui Dumnezeu manifestandu-se neimpiedicata in vointa ei de a impodobi pe om cu darurile ei, neimpiedicata de egoismul dusmanos al omului. Jertfa omului e necesara pentru restabilirea comuniunii, atat pentru Dumnezeu cat si pentru omul insusi.

(Teofil Paraian)

*Insa doar impartasirea in duh nu-i suficienta, pentru ca nu suntem duhuri; avem si trup, suntem duhuri intrupate. Pentru aceasta avem nevoie sa ne hranim si trupeste cu Sfintele Taine. (IPS Serafim Joanta)

*Pocainta este un act ontologic, adica al firii, o fire care se preface din firea animalica in cea dumnezeiasca. Pocainta omului este Dumnezeu care se pocaieste in mine; care, nepacatos fiind si desavarsit, com-patimeste cu mine pentru moartea mea, pentru pierzania mea. Si noi cand ne pocaim intram in pocainta lui Dumnezeu. (Rafail Noica)

***

Razboi intru Cuvant:Arhimandritul Sofronie Saharov: „Traim in vremurile de pe urma. Judecata se poate petrece si acum”. CARE E CONDITIA DEOSEBIRII DUHURILOR?

#„Noi, ortodocşii, îl trăim pe Hristos în Dumnezeiasca Liturghie şi mai ales Hristos trăieşte în noi în timpul Liturghiei. Sfânta Liturghie este lucrarea lui Dumnezeu. Noi zicem: „Vremea este de a sluji Domnului”. Intre altele, înseamnă că acum este vremea ca să lucreze Dumnezeu. Hristos slu­jeşte, noi trăim împreună cu Hristos slujirea Lui”.

#„Dumnezeiasca Liturghie este firul în care Il cunoaştem pe Dumnezeu şi felul în care ni Se face nouă cunoscut Dumnezeu”.

#Dumnezeiasca Liturghie ne învaţă un anume etos, etosul smereniei. Precum Hristos S-a jertfit, aşa trebuie şi noi să ne jertfim. Chipul Dumnezeieştii Liturghii este chipul Celui ce a sărăcit pentru noi. În Dumnezeiasca Liturghie încercăm să ne smerim, deoarece avem sentimentul că acolo există Dum­nezeul cel smerit.

#„După Dumnezeiasca Liturghie, trebuie să continuăm să închipuim împărăţia lui Dumnezeu, împlinind poruncile Lui. Slava lui Hristos este aceea de a rodi în fiecare mădular rodul Lui. Astfel se explică cuvântul Lui: "Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei (Ioan 15, 8)”.