Crâmpeie de lumină din viața lui Gheron Iosif Isihastul povestite de Mitropolitul Athanasie de Limassol

Mitropolitul Athanasie de Limassol împărtășește în cartea sa "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, într-o ediție îngrijita de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului de  la Moscova, imensa comoară a experienței sale spirituale pe care a acumulat-o de-a lungul celor șase decenii ale vieții sale în rugăciunea sa, în întâlnirea cu frații și surorile în Hristos, și mai ales lângă sfinții Bisericii noastre, pe care a avut harul de a-i întâlni. În textul de mai jos, Episcopul Athanasie vorbește despre Gheron Iosif Isihastul, în traducerea paginilor 17-23 ale cărții menționate mai sus.

Gheron Iosif Isihastul este un om sfânt, care a jucat un rol important în aceste timpuri moderne. Prezența sa în Sfântul Munte, unde a trăit, este o comoară de neprețuit pentru Biserică. Gheron Iosif Isihastul a fost Starețul Starețului meu, Iosif Vatopedinul. El este "Bătrânul nostru spiritual", așa cum se spune în limbajul monahal.

Acest mare sfânt, care a trăit în Athos, s-a născut în insula Paros la începutul secolului trecut. Când Gheron Iosif a fost copilaș, la ceasul rugăciunii, mama lui, care era o femeie sfântă (mai târziu, ea a primit, de asemenea, tunderea monahală) a văzut în slavă un înger. Îngerul a apărut în cameră, s-a apropiat de copil și a început să-l dezvelească, pentru a-l lua cu el. Mama l-a întrebat: "Ce faci? Vrei să-mi iei copilul?". Îngerul i-a răspuns:" Da, iau copilul cu mine. Este o poruncă de sus". Apoi i-a dat o medalie de aur și a plecat cu copilul. Aceasta a fost o premoniție a viitoarei căi urmate de Bătrân.

Când viitorul Gheron a crescut, s-a mutat la Atena. El a lucrat acolo și a practicat boxul, căci fizic era foarte puternic. Aproximativ pe la douăzeci de ani, după ce a citit viețile sfinților, el a decis să se dedice lui Dumnezeu. Auzind vorbindu-se de Sfântul Munte, el a hotărât să meargă acolo. Totodată, înainte de a crea condițiile pentru a pune în aplicare planul său, și a găsi o cale de a ajunge acolo, el a început să ducă o viață ascetică, să postească aspru și să participe la privegheri, slujbe și liturghii în noapte, care erau obișnuite în acel moment în Atena. A ajuns până să se așeze în vârful unui copac, după imaginea stâlpnicilor; le-a citit viața și, în zelul lui de adolescent, el era convins că trebuie să-i imite. În cele din urmă el a întâlni un călugăr din Sfântul Munte și a mers cu el în Athos.

Gheron Arsenie Spileotis și Gheron Iosif

Încă de la sosirea sa în Sfântul Munte, s-a dus în pustie, unde a devenit ucenic la un Părinte foarte simplu și mult râvnitor. Atunci, viitorul Gheron Iosif s-a împrietenit cu Părintele Arsenie, un om bun, care era nativ din Pont.

Călugări tineri fiind, nu aveau un loc fix de viețuire și călătoreau în Athos, rămânând acolo unde ajungeau, de obicei în mănăstiri lângă vârful Muntelui Athos, în apropiere de Marea Lavră. S-au dus din peșteră în peșteră, din biserică în biserică, practicând asceza și rugăciunea neîntreruptă. Se hrăneau cu aproximativ 80 de grame de posmag, și beau apă. Nimic mai mult. Pe drum, Părintele Iosif ii interzicea Părintelui Arsenie să discute pentru a practica rugăciunea fără încetare. Gheron Iosif ducea o luptă ce depășea puterea omenească. Timp de opt ani, a avut experiența atacurilor înfiorătoare ale demonilor, trăind martiriul ziua și noaptea. A îndurat lupta duhovnicească cu durere și lacrimi, cu postul aspru și nopți de priveghere în rugăciune. Pe parcursul celor opt ani de astfel de lupte înfricoșătoare, n-a dormit nici o dată în pat; rămânea așezat pe o bancă și ațipea rugându-se. După opt ani, lupta a luat sfârșit și pacea a împărățit în inima lui.

Fresca cu scene din viata lui Gheron Iosif din paraclisul Catedralei din Sf. Gheorghe

În momentele în care Starețul îndura aceste atacuri demonice, Domnul îl mângâiai venind cu harul Său. Într-o noapte, în timp ce Gheron era cuprins în această luptă teribilă, n-a mai fost în stare să stea în picioare. Deznădejde l-a cuprins și a început să plângă, strigând: "Doamne o astfel de luptă, nu sfarmă orice voință umană". El plângea pentru că nu avea putere mai multă în el. A auzit apoi o voce spunându-i: "Oare nu pentru Iubirea Mea înduri toate acestea?", Și imediat a primit putere și răbdare. Altă dată, în ajunul unei mari sărbători, Gheron (care la acel moment nu participa la slujbele sărbătorilor, pentru a nu întrerupe rugăciunea), singur în coliba lui se ruga plângând că nu poate nici să participe la Liturghie nici să se împărtășească. Se ruga în inima lui și dintr-o dată, după cum el însuși descrie, locul unde era a fost iluminat și un înger a apărut cu Sfântul Potir spunându-i: "Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropie-te!". A luat din Sfântul Potir o părticică cu Trupul lui Hristos și i-a dat să se împărtășească. Acest lucru înseamnă că Gheron a primit Sfânta Împărtășanie din mâinile unui înger!

Altă dată, la Bobotează, priveghea și se ruga când i-a apărut Sfânta Treime. Starețul a fost cercetat de trei tineri în vârstă de cel mult zece ani, având aceeași înălțime, aceeași față, aceleași haine. Starețul a fost uimit și nu putea să-și ia ochii de la acea vedenie. Toți trei l-au binecuvântat în același timp, cântând "Câți în Hristos v-ați botezați în Hristos v-ați îmbrăcat, Aleluia!".

Într-o noapte, însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a venit să-l cerceteze pe Stareț  în paraclisul său din peșteră, în timp ce, asaltat de suferințe și ispite, plângea și o ruga pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să-i vină în ajutor. Maica lui Dumnezeu, stătea în fața lui ținând pruncul Iisus în brațe, și i-a spus: "Nu ți-am spus să-ți pui nădejdea în Mine? De ce deznădăjduiești?". Starețul a căzut în genunchi și a început să plângă. Atunci Maica Domnului i-a spus: "Pune-ți nădejdea în Mine, și nu-ți pierde curajul. Și, acum, vino, și ia-L pe Hristos". Și ea i-a dat pruncul. Starețul tremura atât de tare și era atât de tulburat că nu îndrăznea să ia copilul. Și, atunci, Hristos Însuși a lăsat brațele mamei sale și a venit în bratele Starețului, privindu-l de trei ori. Din acea zi, locul unde Maica Domnului a stat și a vorbit cu Gheron Iosif este plin de o minunată mireasmă, și, cu toate că Gheron a murit de mult acele locuri sunt nelocuite. Vreau să subliniez că tot harul pe care l-a primit Gheron, precum și darul rugăciunii inimii neîntrerupte, l-a primit de la Maica Domnului.

Gheron Iosif a murit la vârsta de șaizeci și unu de ani. Cu câteva săptămâni înainte de moartea sa, el a fost înștiințat că viața sa pe pământ se apropie de sfârșit. Din nou, Maica Domnului a fost cea care a venit la el și i-a spus: "Am să te iau cu mine în ziua praznicului meu". Starețul se aștepta deci să moară în ziua Adormirii Maicii Domnului. Și, într-adevăr, starea lui de sănătate a început să se degradeze treptat. El a mers pentru ultima dată la privegherea praznicului Adormirii Maicii Domnului și a cântat cu monahii. La Sfânta Liturghie când s-a împărtășit, a spus: "merinde pentru viata de veci" (din Rugăciunea întâi a Sf. Vasile cel Mare din Rânduiala Sfintei Împărtășanii n.t.). Ultimele sale cuvinte au fost: "Toate s-au terminat. Plec. Binecuvântați". Și și-a pus sufletul în mâinile Celui după care tânjea încă din tinerețile sale. Oamenii lui Dumnezeu au o anumită putere în timpul vieții lor și după moartea lor, în măsura în care viața lor covârșește putințele umane. Ei ating viața celeilalte lumi, a lumii harului. După moartea Starețului s-au întâmplat mai multe evenimente, minuni și apariții, dând mărturie de sfințenia acestui om.

El este Bătrânul nostru spiritual; cereți-i rugăciunea, el dă dovadă de o mare îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Este extraordinar faptul că Gheron a vestit că prin intermediul a patru dintre discipolii săi, tot Sfântul Munte se va umple cu călugări. Astăzi, din semințele semănate de Gheron Iosif Isihastul, au germinat peste șapte sute de călugări și călugărițe. Douăzeci de mănăstiri în Statele Unite, șase în Athos și numeroase altele în Grecia și în Cipru îl consideră pe Gheron Iosif ca întemeietorul și strămoșul lor spiritual.

(st.-dr.) P. Athanasie, P. Efrem Filoteitul, P. Arsenie, P. Iosif Vatopedinul,
Gheron Iosif, P. Teofil, P. Haralambie

Este posibil să descriem pe scurt învățătura Starețului. În primul rând, în aceste vremuri de erori teologice și decădere spirituală, Starețul a restaurat fundamentele învățării rugăciunii inimii. Notorietatea de care se bucură astăzi în lume rugăciunea inimii, rugăciunea lui Iisus "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă", o datorăm lui Gheron Iosif și ucenicilor săi, Gheron Efrem Filoteitul (numit mai de grabă în zilele noastre Gheron Efrem de Arizona n.t.) Gheron Iosif Vatopedinul și Gheron Haralambie și Gheron Efrem Katounakiotul. Toți au învățat rugăciunea lui Iisus atât pentru călugări cât și pentru mireni. Mai mult decât atât, Gheron Iosif Isihastul a vorbit despre necesitatea de a reveni la împărtășania frecventă cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Unii teologi consideră că împărtășania deasă este o erezie. Unul dintre succesele Starețului a fost întoarcerea călugărilor și a mirenilor la împărtășania deasă.

Trăsătura cea mai caracteristică a Starețului și a nevoinței sale a constat în faptul că a păstrat întotdeauna râvna sa de la început. Din prima zi de când a pus piciorul pe pământul Sfântului Munte până la ultima lui suflare, el a păstrat o râvnă nemicșorată. Niciodată nu a permis cel mai mic compromis cu păcatul, cu încălcarea voinței divine. Arhimandritul Sofronie Saharov de la Essex l-a cunoscut pe Gheron Iosif, și povestea că prima dată când l-a văzut, Gheron Iosif i-a dat impresia că este în război. Era un om atât de curajos încât nu se dădea înapoi de la nimic. Un suflet atât de puternic, îl distingem imediat, chiar și uitându-ne la o poză cu el.

Sfinții Bisericii noastre nu sunt morți. Ei trăiesc. Ei ne înconjoară fiind foarte aproape și ne susțin. Fie ca rugăciunile lor să ne însoțească și să ne apere pe toți.

Interiorul chiliei care adăpostește mormântul lui Gheron Iosif Isihastul

Traducere din Franceza de Roman Ortodox în Franța după La lorgnette de Tsargrad, Métropolite Athanasios : A propos de Geronda Joseph l’Hésychaste

LEGATURI:

• ROF: Cuvinte foarte actuale ale Mitropolitului Athanasie de Limassol despre Biserica, sfinti, rugaciune, responsabilitatea crestinului. "Scopul creștinului în viața monahală și în viața de familie este același: nunta veșnică cu Hristos"

• ROF: Cine este Mitropolitul Athanasie de Limassol?