Român Ortodox în Franța: În preajma Fericitului Filotei Zervakos. Mitropolitul Athanasie de Limassol ne spune cum a primit de la Stareț un engolpion, pe vremea când era încă diacon, cu indemnul de a propovădui pocăința. Cum a fost salvat de la moarte Părintele Filotei, de către Sfântul Dimitrie, din mâinile turcilor

vineri, 21 octombrie 2016

În preajma Fericitului Filotei Zervakos. Mitropolitul Athanasie de Limassol ne spune cum a primit de la Stareț un engolpion, pe vremea când era încă diacon, cu indemnul de a propovădui pocăința. Cum a fost salvat de la moarte Părintele Filotei, de către Sfântul Dimitrie, din mâinile turcilor

Mitropolitul Athanasie de Limassol împărtășește în cartea sa "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, într-o ediție îngrijita de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului de la Moscova, imensa comoară a experienței sale spirituale pe care a acumulat-o de-a lungul celor șase decenii ale vieții sale în rugăciunea sa, în întâlnirea cu frații și surorile în Hristos, și mai ales lângă sfinții Bisericii noastre, pe care a avut harul de a-i întâlni.

În textul de mai jos, Mitropolitul Athanasie ne vorbește despre Fericitul Stareț Filotei Zervakos, în traducerea [din rusă în franceză a (n.n.)] a paginilor 24-32 ale cărții menționate mai sus.

Prin harul lui Dumnezeu, în octombrie 1979, în timp ce eram încă student, am putut să-l cercetez pe Gheron Filotei Zervakos, în insula Paros, la Mănăstirea Longovarda. Părintele Filotei, de vrednică pomenire, era stareț acolo de mai mulți ani. Era în ziua praznicului Sfântului Filotei, de la care Gheron și-a primit numele. Și, pentru a evita să fie sărbătorit, Gheron s-a retras la mănăstire. Doar o mână de oameni au venit acolo să-l întâlnească, și am fost printre ei. Era pentru prima dată când l-am văzut. Am auzit multe despre el și am citit multe despre el.

Eram foarte tânăr și mergeam la el cu capul bolborosind de întrebări. Adaug fără ezitare, că tot ceea ce am auzit despre el s-a dovedit exact. Am avut o ședere la mănăstire relativ lungă și, după această întâlnire, am fost convins de sfințenia și puterea sufletească a acestui Stareț vrednic de pomenire. Am conversat de multe ori. M-am spovedit la el. Când a fost momentul plecării, un eveniment m-a surprins foarte tare. Dar, acum, e ușor de înțeles.

IPS Athanasie cu engolpion și cruce

Starețul persista în căutarea un engolpion pentru mine, această mică răcliță pe care o purtăm pe piept, și care avea imaginea Sfântului Nicon Pocăitul (n.t.fr. : Sfântul Nicon a trăit în secolul al X-lea și și-a dedicat viața sa predicând pocăința). Dar, nu a reușit să-l găsească. I-am spus atunci: "Gheronda, nu-i nimic, dă-mi altceva." Mi-era mila de el, căci cauta și-și răscolea cu adevărat toate lucrurile lui. Dar mi-a răspuns: "Nu! Trebuie să-ți dau acest engolpion!". L-am întrebat apoi: "Este atât de important?". El l-a găsit atuncea, mi l-a dat, și mi-a zis: "Ia-l și propovăduiește mereu pocăința" I-am spus: "Dar, Gheronda, eu nu sunt decât un călugăr la Sfântul Munte, unde atunci să propovăduiesc pocăința?". Și mi-a răspuns simplu: "Îți vei aminti de mine." Și, astăzi, pot spune că a fost un semn care mi-a fost adresat. Cuvinte foarte puternice! Cred că ceea ce mi-a spus venea de la Duhul Sfânt. Și, în plus, au fost și alte lucruri pe care nu le pot povesti aici.

Harul Duhului Sfânt era atât de puternic asupra lui, încât doar întâlnindu-l, doar apropiindu-te de el, era imposibil să nu simți că acest om nu era din această lume, ci un sfânt, desăvârșit. A doua zi, după sosirea noastră, când am slujit Sfânta Liturghie (eram pe atunci tânăr diacon), Părintele Filotei era în altar, și ne slujea ca și cum am fi fost copii mici ai preotului - cu atâta simplitate, smerenie și evlavie! Am fost profund impresionat. Apoi, când am avut ocazia să-l întâlnesc singur, mi-a povestit mai multe episoade din viața sa, care au marcat calea sa duhovnicească. Am să vă povestesc două, de care îmi amintesc în mod deosebit.

La acea vreme, Părintele Filotei avea fruntea bandajată și m-a întrebat, atingând cu degetul capul său și zâmbind, "Știi ce e?". Am răspuns: "Trebuie să vă fi lovit cu ceva, Gheronda". Și el a spus: "Da, într-adevăr, să-ți spun cum s-a întâmplat. Timp de o săptămână, seara, în timpul rugăciunii din chilia mea, diavolul a venit, vizibil fiind, și mi-a spus: "O să te omor! O să te omor!". Dar, i-am spus: "Dacă Dumnezeu îți dă această putere, atunci hai, omoară-mă. Nimic nu te oprește. Acum, eu sunt deja un om bătrân. Așa că fă ce vrei. Este pentru mine o ocazie de a pleca mai repede din această viață!". Astfel, atunci când mă aflam în fata ușii celulei mele, de-o dată, într-un mod cu totul de neînțeles pentru mine, o forță m-a împins, am căzut și capul meu s-a lovit de cărămida pervazului. Dar, Slavă lui Dumnezeu! El n-a permis ca diavolul să mă omoare". Dumnezeu a îngăduit acest mic eveniment pentru a arăta ferocitatea urii pe care o simte diavol pentru om. Astfel, apare adeseori în viața asceților. Ei fac experiența atacurilor evidente ale diavolului pentru ca lucrurile să fie clare: lupta nu se duce numai împotriva gândurilor și a roadelor imaginației, ci împotriva ființelor spirituale, care se răscoală și atacă oamenii ce se străduiesc să trăiască în Hristos.

După ce a povestit această istorioară, s-a interesat de locul unde studiam. "La Salonic, Gheronda!", i-am răspuns. Și, el m-a întrebat dacă îl iubesc pe Sfântul Dimitrie. I-am spus "Evident, Gheronda, îl iubesc pe Sfântul Dimitrie și pe toți sfinții." Și el mi-a răspuns: "Nu, iubește-l foarte tare! O să-ți spun ce mi s-a întâmplat pe când eram încă tânăr". Într-o zi, Părintele Filotei, încă tânăr deci, a vrut să meargă în Muntele Athos. La Salonic, turcii l-au prins și l-au închis în Turnul Alb. Situația lui devenise dramatică; turcii vroiau să-l mutileze și să-l omoare. Dar el a fost salvat în mod miraculos de către Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care a apărut la turci sub aspectul unui ofițer. Dar asta nu e tot. Părintele Filotei a făcut atunci o promisiune Sfântului Dimitrie: el va veni în fiecare an, pe data de 26 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie, să slujească Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic. Cu vreo zece ani înainte să-l întâlnesc pe Stareț, intemperiile care s-au abătut asupra insulei Paros la sfârșitul lui octombrie erau de așa natură încât vapoarele nu puteau să iasă în mare. Nici unul dintre ele nu a părăsit portul. Părintele Filotei nu a putut părăsi insula pentru a ajunge la Pireu, și de acolo la Salonic, pentru a-și îndeplini promisiunea lui, și a-și împlini dorința de a participa la sărbătoarea Sfântului Dimitrie în biserica sa. Prin urmare, el a rămas la mănăstire, foarte întristat. După ce a slujit Vecernia în catholiconul mănăstirii, Părintele Filotei s-a retras în celula sa, îndurerat și mult mâhnit. S-a așezat pe scaun și a început să se roage: "Sfinte Dimitrie! Din păcate, nu pot să-mi îndeplinesc promisiunea. Te rog, iartă-mă și amintește-ți de mine". Și, dintr-o dată, și-a dat seama că se găsea, cu corpul său în forma obișnuită, în biserica Sfântul Dimitrie; el a fost instantaneu transportat în mod inexplicabil din Paros la Salonic. I-a salutat pe toți cei care erau deja acolo, fără să le explice ce i s-a întâmplat. Toți știau că el vine în fiecare an, și nimeni nu a fost surprins să-l vadă cu ei acolo. A participat la Vecernie, a petrecut noaptea în Salonic și, în dimineața următoare, a participat la Liturghie. Când slujbele s-au terminat, Părintele Filotei a revenit la Paros. La mănăstire, călugării erau foarte neliniștiți, deoarece ușa celulei sale era închisă cu cheia, din interior, și au crezut că a murit. Îmi amintesc că, în timpul discuției noastre, l-am întrebat: "Părinte Filotei, cum v-ați întors?". Mi-am imaginat că a părăsit Salonicul în același mod cum a ajuns acolo. El a răspuns: "Am luat vaporul. Pentru a ajunge acolo, Sfântul Dimitrie m-a luat prin aer, dar, ca să mă întorc, a trebuit să mă descurc". Părinții de la mănăstire erau atât de preocupați de faptul că ușa era închisă din interior că au spart-o, ca să intre, dar nu l-au găsit pe Stareț în interior. În acest caz, harul dăruit Starețului s-a manifestat cu o forță deosebită. Dar se întâmplă așa cu toți Sfinții Stareți. Harul Duhului Sfânt se manifestă în mai multe feluri, în funcție de nevoile mădularelor Bisericii și în funcție de percepția și înțelegerea pe care o au despre Dumnezeu.

Mulți sunt creștinii legați de Gheron Filotei, în special la Salonic, unde am studiat. Mulți studenți și multe familii au venit în contact cu el și au multe lucruri de povestit. Am cunoscut personal un militar pe nume Kalkandis. Gheron Filotei l-a vindecat, rugându-se Sfântului Nectarie, care era și Părintele său duhovnicesc- atunci trecut la cele veșnice. Kalkandis era paralizat de mulți ani, iar doctorii au spus că nu va mai putea merge niciodată. Când a fost vindecat prin rugăciunile Părintelui Filotei către Sfântul Nectaire, Kalkandis i-a chemat pe aceiași medici și, în fata ochii lor, el a mers până la biserica spitalului. Acest om cu care am făcut câteva misiuni mi-a povestit într-o zi acestea, când mergeam cu el cu mașina. Părintele Filotei l-a descoperit într-o casă, imobilizat la pat și bolnav. În timp ce trecea pe lângă aceasta, Gheron Filotei a auzit un glas din cer spunându-i: "Intră în această casă și vorbește cu omul!". "Cum așa: intră în această casă? Și, ce să spun?". "Vocea a continuat: "Intră! Vei găsi omul". Așa s-a întâmplat; Sfântul Nectarie, Părintele duhovnicesc al Starețului Filotei a vrut sa fie așa.

Părintele Filotei Zervakos

Starețul povestea, de asemenea, că atunci când ezita, neștiind în ce mănăstire ar trebui să meargă, a vrut să-l audă pe Sfântul Nectarie și a mers la Eghina să-i vorbească. Au purtat discuții lungi. Părintele Filotei s-a spovedit de mai multe ori în timpul șederii sale în Eghina, și Sfântul Nectarie l-a sfătuit să intre în mănăstirea Longovarda. Această idee nu prea i-a plăcut deloc Părintelui Filotei; el spunea: "De ce ar trebui să merg pe o insulă, de ce la Paros? Aș prefera de departe Sfântul Munte". Atunci i-a spus Sfântului Nectarie: "Gheronda, te rog, dă-mi binecuvântarea să merg în Athos. Cred că ar fi mai bine pentru mine să merg la Sfântul Munte, decât la Longovarda". Sfântul Nectarie i-a răspuns: "Fă cum vrei, dar să știi că dacă încerci să mergi în Sfântul Munte, n-o să ajungi până acolo și vei fi nevoit să te întorci". Dar, Părintele Filotei nu s-a lăsat convins de aceste cuvinte. El a pornit spre Muntele Athos și apoi s-a întâmplat acest episod pe care l-am povesti deja, când el a fost închis în Turnul Alb de către turci, care intenționau să-l omoare. După ce a fost eliberat de către Sfântul Dimitrie, se văzu obligat să respecte recomandarea Sfântului Nectarie.

Activitatea Părintelui Filotei fu neobosită. El a servit cinci Patriarhii ortodoxe. Mii de oameni veneau să se mărturisească la el, episcopi, membri ai guvernului, actori sociali importanți. El a fost unul dintre marii duhovnici ai timpului nostru în Grecia. El n-a avut nicio pregătire specială, Duhul Sfânt îl lumina. Cărțile și scrisorile sale sunt de o mare importanță.

Apropo de scrisorile sale, el mi-a spus că l-a chinuit odată ideea de a-i scrie o scrisoare, în calitatea sa de Părinte care cunoștea inima a mii de oameni, Președintelui Republicii Grecia, pentru a-i atrage atenția asupra direcției pe care o lua Grecia. "Dar, puteam să scriu scrisoarea, și asta era un lucru. Altul era cum să fac să i-o dau președintelui. Cum să i-o transmit? Si, mai apoi, o va citi? De ce, ar ști cine sunt?...". Dar, harul Duhului Sfânt l-a convins, în adâncul sufletului său să scrie această scrisoare. Și a sfârșit prin a face acest lucru. Odată scrisoarea scrisă, a citit-o și a zis: "Dar, cine sunt eu pentru ca această scrisoare să ajungă la un astfel de om?". În acele zile însă, o monahie stătea la mănăstire. Și ea a venit la Părintele Filotei și i-a spus: "Gheronda, jos o doamnă vă așteaptă. Este soția Președintelui Republicii; ea este însoțită de fiul ei. Vor să vă vadă". Astfel el i-a primit și le-a înmânat scrisoarea. Iar Președintele a citit-o. Iată cum Domnul a rezolvat problema transmiterii scrisorii. Iar Președintele a luat foarte în serios sfatul pe care i l-a propus Părintele, și aceasta i-a permis să ia decizii corecte.

În insula Paros, toată lumea îl iubea pe Părintele Filotei. Prezența lui era importantă până în punctul în care toată lumea vedea în el propriul lor Părinte și un adevărat sfânt. Starețul mi-a vorbit cu insistenta despre Taina Spovedaniei, de convertire și pocăință, precum și despre marea importanța ca omul să trăiască în Biserică, să participe la Sfânta Euharistie și să se spovedească. Revenea la acestea din nou și din nou, fără încetare, bazându-se pe propria sa experiență. El spunea: "Dacă omul aspira din toate puterile lui la aceste două Taine, la Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, ma pun chezaș că va reuși să atingă îndumnezeirea". Pe această cale îndruma pe toți cei care veneau la el să se mărturisească.

Traducere de Român Ortodox în Franța după La lorgnette de Ttsargrad, Métropolite Athanasios : A propos de Geronda Philotheos (Zervakos)

LEGATURI: