Român Ortodox în Franța: Sfânta Liturghie și Slujba înmormântării IPS Justinian Chira

joi, 3 noiembrie 2016

Sfânta Liturghie și Slujba înmormântării IPS Justinian Chira

Basilica: Sfânta Liturghie și Slujba înmormântării IPS Justinian Chira (LIVE)

Slujba este oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu:

Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului,
Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale,
Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord,
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului,
Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos,
Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei si Harghitei,
Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii,
Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei,
Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord,
Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

[...] La final, soborul de ierarhi, preoți și diaconi, împreună cu credincioșii, au înconjurat Catedrala Episcopală, cu sicriul Părintelui Arhiepiscop Justinian.

Trupul ierarhului a fost transportat apoi către mănăstirea de metanie, „Sfânta Ana” – Rohia, unde va fi așezat în locul de veci pe care și l-a pregătit chiar la poarta mănăstirii.

Doxologia: „ÎPS Justinian repeta mereu că acolo, în eternitate fiind, se va «certa» cu Dumnezeu pentru fiecare suflet”

„Eu cred că de acolo, din Împărăţia cea de dincolo de zări, ÎPS Justinian, Arhiepiscopul şi părintele nostru, ni se adresează acum cu aceleaşi cuvinte pe care i le-a scris Sfântul Apostol Pavel lui Timotei în cea de-a doua Epistolă, în capitolul 4, versetul 7: «Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui».”

Şi credem că prorocia pe care a făcut-o de atâtea ori, se va împlini aievea. Pentru că ÎPS Justinian, părintele nostru, repeta mereu că acolo, în eternitate fiind, se va „certa” cu Dumnezeu pentru fiecare suflet şi-I va spune: „Mântuieşte-l, Doamne şi pe acesta, şi pe acesta, că a făcut şi lucruri bune”. Acum, după ce am oficiat Sfânta Liturghie și ne-am rugat lui Dumnezeu pentru odihna sufletului său, soborul slujitor va coborî în Catedrala de jos, iar la ora 12.00 vom începe slujba înmormântării, urmând ca după săvârșirea slujbei înmormântării trupul scumpului nostru părinte Justinian să fie dus la Mănăstirea Rohia şi așezat în mormântul pe care şi l-a pregătit.

Nu mă pot opri să nu citesc două fraze pe care el însuşi le-a scris în corespondenţa pe care a avut-o cu Ioan Alexandru. Zicea el aşa, referitor la ceea ce a gândit şi ceea ce se întâmplă astăzi: „Transilvania, mai ales, are nevoie de aceste mausolee în care să se aducă fiii aleşi acasă. Așa cum, printr-un providenţial gest a făcut Octavian Goga, și-a părăsit viaţa de babilon politic în care alunecase şi s-a retras între braţele de la Crucea şi a rămas acolo mărturie vie pentru totdeauna, căci pământul de aici e al nostru. Căci ţara aceasta e ţara reînvierii şi a vieţii noastre milenare.

Căci visurile noastre trebuie să continue aici, lângă visul lui Decebal şi Gelu, visul lui Horia şi Iancu, visul lui Andrei Mureşanu, visul lui Coşbuc şi al lui Ştefan Iosif, visul nerostit niciodată al milioanelor de strămoşi români ce-şi dorm şi trăiesc eternitatea sub glia de aur a Transilvaniei. Ca să nu poată fi înstrăinată această ţară, trebuie să nu fie strămutate de aici, din glia aceasta, milioanele ei de morminte sfinte ale moşilor, strămoşilor şi părinţilor creştini şi români ce străjuiesc aici.

Gândul meu alunecă mereu spre ţara Maramureşului, spre munţii în care Decebal, după ce a fost înfrânt de puterea romană, voia să se refugieze şi să-şi adune din nou forţele spre a-şi mântui ţara de cotropitorul ei puternic. Spre acele locuri în care se păstrează ceva din atmosfera ce domnea în Dacia, îmi alunecă mereu gândul. Spre dumbrăvile sacre de la Rohia, unde mereu am dorit să fac o vatră pe care să aprind şi să fac să ardă o flacără vie în memoria tuturor fiilor aleşi ai Transilvaniei, aşa după cum am dorit să întăresc un Altar preacurat la care să se aducă mereu slujbă de laudă şi de mulţumire Celui Preaînalt şi Fiului Lui Întrupat, ce a dat tărie părinţilor noștri şi a salvat acest neam de multe ori de la pieire”.

Şi vatra de acolo a clădit-o şi Altarul l-a ridicat, iar acum, după cum însuşi a dorit, se duce să se odihnească acolo. Dumnezeu să-l ierte! Şi imaginea lui sfântă să ne rămână pentru totdeauna în suflet, iar exemplul lui de om credincios, duhovnicesc, bun, dar în acelaşi timp luptător şi puternic, să ne facă şi pe noi să fim luptători şi puternici, atunci când este vorba de credinţa noastră. Dumnezeu să-l odihnească!

Doxologia: (VIDEO) Predica Preasfințitului Părinte Iustin Sigheteanul la înmormântarea ÎPS Justinian Chira

Basilica: Un ierarh luptător, un păstor dinamic şi un mare patriot – Arhiepiscopul Justinian Chira (1921-2016)

Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL la slujba de înmormântare a Arhiepiscopului Justinian al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, oficiată în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime“ din Baia Mare, joi, 03 noiembrie 2016.

Trecerea din această viață a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului este pentru Biserica noastră o mare pierdere şi o negrăită durere sufletească. Vârsta sa venerabilă şi anii mulți de slujirea arhierească sunt mărturii ale unei mari şi bogate misiuni în slujba Bisericii.

Născut în anul 1921 în ținutul Maramureșului din părinți evlavioși, a primit la botez numele Ioan. În anul 1941, din dragoste pentru viața monahală a intrat în obștea Mănăstirii Sfânta Ana – Rohia, unde, în anul 1942 a fost tuns călugăr cu numele Justinian. În anul 1944, în perioada vitregă a războiului, a preluat conducerea mănăstirii, deși era în vârstă de doar de 23 ani. Râvna și hărnicia sa au ajutat la dezvoltarea şi promovarea acestui așezământ, pe care l-a condus ca stareț vreme de aproape 30 de ani, până în anul 1973, când – pentru meritele sale deosebite – a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului, cu titlul de Maramureșeanul. Şi la Cluj, vreme de 17 ani (1973-1990), a desfășurat o bogată activitate pastoral-misionară şi social-culturală.

Însă, din cei 43 de ani de slujire arhierească (1973-2016), cei mai cunoscuți tuturor sunt anii de neobosită şi intensă lucrare misionară, dedicați renașterii şi înnoirii Episcopiei Maramureșului şi Sătmarului, veche năzuinţă a dreptcredincioşilor maramureşeni.

Înfruntând, de-a lungul istoriei, numeroase vitregii, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului a fost cotropită de imperiul habsburgic în anul 1688 şi trecută prin dureroasa dezbinare bisericească a românilor transilvăneni în perioada 1698 – 1701; desfiinţată abuziv în anul 1740, cu interdicţia de a avea episcop ortodox; reînfiinţată, pentru puţin timp, în anul 1937, prin decret regal; înstrăinată apoi prin răpirea Ardealului de nord-vest, între anii 1940-1944; desfiinţată din nou, în anul 1948, de regimul comunist ateu, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a cunoscut pătimirile şi răstignirea cauzate de factori ostili Ortodoxiei româneşti, timp de mai multe secole.

Reînființarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului s-a realizat în anul 1990, după căderea regimului comunist, când Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a se organiza în libertate. Alegerea şi întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian la cârma ei a fost un act de dreptate, recunoștință şi cinstire faţă de toți cei care au luptat şi s-au jertfit pentru ca dreapta credință să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ținuturi românești.

Înzestrat cu un profund spirit misionar, Arhiepiscopul Justinian s-a preocupat dintru început de rectitorirea acestei eparhii, care nu avea nici reședință episcopală şi nici catedrală adecvată. Cu ajutorul lui Dumnezeu, depășind multe greutăți, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, eparhia Maramureşului şi Sătmarului, condusă de Arhiepiscopul Justinian, are acum o reședință frumoasă şi o catedrală impunătoare, aproape de finalizare. De asemenea, în vremea păstoririi sale a fost pusă piatra de temelie pentru mai mult de 130 de biserici noi, au fost înființate peste 20 de mănăstiri, trei protopopiate noi: Vișeu, Chioar şi Oaș, iar sute de biserici au fost sfinţite sau resfinţite.

Cunoscând râvna sa misionară, darul său oratoric, înțelepciunea sa pastorală şi dăruirea sa jertfelnică pentru Biserică şi popor, i-am conferit rangul de Arhiepiscop onorific în luna decembrie 2009.

Prin fidelitatea sa faţă de credinţa ortodoxă, tradiţia liturgică şi canonică a Bisericii noastre, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian rămâne în memoria noastră a tuturor ca fiind un ierarh luptător, un păstor dinamic şi un evlavios slujitor liturgic. Totodată, Voievodul Maramureşului a fost un mare patriot, iubind şi apărând valorile spirituale şi culturale ale poporului român.

La acest moment de mare tristețe pentru Eparhia Maramureşului şi Sătmarului şi pentru întreaga Biserica Ortodoxă Română, în numele ierarhilor Sfântului Sinod şi al nostru personal, adresăm familiei îndurerate, clerului, viețuitorilor din mănăstiri şi credincioșilor îndoliatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului, părintești condoleanțe, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, să așeze sufletul vrednicului de pomenire Arhiepiscopul JUSTINIAN, fratele nostru, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinților Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii şi a vieţii veşnice.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române