Nu s-a făcut nimic pe linie de vânzare a Ortodoxiei. Bine, Sinodul [din Creta] trebuie urmat de alte Sinoade, care să precizeze anumite lucruri - asta toți o spun. Dar, cum să nu vorbim cu ei [cu cei de alte credințe], sau în anumite contexte să spunem că sunt "Biserică", fiindcă ei au conștiința de a fi Biserică?! Pe de altă parte, în conștiința noastră, cum să gândim ca Biserică, dacă noi știm că Biserica este Una, Sfânta?! Si asta este nu fiindcă eu sunt ortodox și țin "patriotic" la ea, dar e o realitate. Dacă Dumnezeu a miluit ca eu să fiu ortodox și nu să mă nasc în catolicism sau altă [credință].
Sunt multe probleme implicate, dar eu vad un lucru. Dacă vă uitați în Vechiul Testament, Dumnezeu face astfel mii de pogorăminte. Prin pogorământ, îi numim și pe ei "Biserică" dar, prin asta, conștiința noastră dogmatică nu trebuie să scadă. Asta sunt două lucruri, și asta ține tipic de viața în Dumnezeu: antipozi, antinomii.
Dacă suntem prea rigoriști, L-am pierdut pe Dumnezeu, dacă suntem nepăsători L-am pierdut pe Dumnezeu.
Primul pogorământ pe care îl face Dumnezeu: cade Adam, și, ce-i zice după aia Dumnezeu? Uitați-vă în cartea Facerii. "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul" (Facerea, 3, 22). Păi, cum a devenit ca unul dintre Ei, când tocmai s-a despărțit de Dumnezeu? Dar, Dumnezeu, prin pogorământ: "dacă tu crezi că ți s-au deschis ochii, păi, bine, ți s-au deschis ochii..." Însă, hai să-l luam din gradina Raiului și de lângă Pomul Vieții, ca în starea în care e să nu cumva să guste din Pomul Vieții, și păcatul să devină nemuritor. Deci... n-a devenit "ca unul dintre Noi"! Si pogorăminte d-astea vezi de-a lungul [întregii Scripturi]. Si Dumnezeu vorbește limba omului, pe înțelesul omului și, de cele mai multe ori, face pogorământ față de neputința omului, să-i împărtășească cât decât ceva, de unde să-l poată ridica ceva mai sus, ceva mai sus... până la îndumnezeire.
Așa că, râvna noastră să nu fie una ca a talibanilor, dar pogorământul meu să nu mă păcălească și pe mine, cum zice gluma aia: "am făcut pe prostul și m-am trezi ca așa și eram". Dar nu e cazul încă să ne despărțim!
Eu am văzut acuma, și l-am cunoscut îndeaproape pe IPS Teofan, pe care foarte mulți l-au lăudat. IPS Ierotheos -am citit un articol care a fost pe internet - și a zis două lucruri interesante, în special. Biserica Română a fost foarte bine pregătită. Toți s-au uimit cât de bine a fost pregătită. Al doilea lucru: Patriarhul nostru, Daniel, departe de a fi un ecumenist, a fost coloana vertebrală a Ortodoxiei în acest Sinod unde riscau tot felul de lucruri. Si, cred, așa cum și am auzit, că nu este altul, ca Preafericitul Daniel, care poate apăra Biserica noastră, în zilele noastre. Si, în același articol, IPS Ierotheos avea cuvinte mai puține, dar nu de mai puțină laudă, față de IPS Teofan. Nu e cazul să ne despărțim de ei [de ierarhii noștri n.n] acuma. Ferească Dumnezeu ca mai târziu să picam oricare dintre noi în altceva. Dar, acuma, în niciun caz nu este [cazul]. Si nu că așteptăm ca mai târziu [să ne despărțim]! N-am așteptări pesimiste de la ei.
– Sunt foarte multe întrebări – poate și pentru faptul că Mitropolitul Ierotheos a menționat în deschidere prezența la Sinodul din Creta – multe întrebări sunt pe aceasta temă. Cum ar fi reacționat Părintele Sofronie în fața Sinodului din Creta?
IPS Ierotheos Vlachos: Nu știu ce ar fi făcut Părintele Sofronie în privința aceasta. Măcar de-ar fi trăit și să ne fi spus tuturor ce trebuie să facem!
Eu, ce aș dori să spun, și am mai spus și de dimineața la Sfânta Liturghie, este faptul că astăzi avem nevoie de astfel de teologi ai experienței și de clerici care să fie să fie astfel de teologi, care să aibă rugăciunea inimii și să lucreze în Biserică în consecință.
Mi-a spus odată Părintele Sofronie că toți cei care vorbesc despre unirea Bisericilor sau cum ar fi ea numită, în orice fel, nu au înțeles, aceștia, nici înălțimea dumnezeirii pe care o are Biserica lui Hristos, nici adâncimea căderii pe care o au ceilalți creștini delimitându-se și cazând din credința cea ortodoxă. Si, spunea că atâta vreme cât există în Biserica Ortodoxă un singur creștin ortodox cu experiența teologică a credinței nu se va pierde Ortodoxia. Si, ceea ce menționam de dimineață la Sfânta Liturghie că este un mic fragment din scrisorile pe care le-a adresat lui David Balfour. Consider că legătura pe care a avut-o Părintele Sofronie cu Balfour este fundamentul pe care a scris și a dezvoltat cartea sa despre Sfântul Siluan. Acolo Părintele Sofronie spune că nu pot să înțeleg credință fără dogmă, creștinism în afara Bisericii, și creștinism fără asceză, fără nevoință. Aceste trei elemente: dogmă, Biserică și asceză constituie o realitate comună de viață. Cuvinte ale Parintelui Sofronie…
Desigur, Părintele Sofronie trăind în lumea occidentală, avea și discernământ, avea și trăia învățătura ortodoxă. Și avea discernământ, știa până la ce punct ar putea face cineva o iconomie în relație cu ceilalți.
Problema este că astăzi nu avem ierarhi care să aibă o astfel de statură duhovnicească și mintea să fie coborâtă în inimă. De aceea [se manifestă] și cele două părți extreme: fie fanatismul, fie secularizarea. Nu avem puterea și statura duhovnicească, pentru a merge pe drumul ortodox, în sensul discernământului. Si, de aceea astăzi – și vorbesc despre mine -, avem nevoie de episcopi care să întrupeze o teologie experimentală, duhovnicească și nu de diplomați bisericești. Am putea să vorbim foarte mult, dar nu avem timp. Diplomația nu ajută Biserica. Altceva este discernământul și altceva este diplomația. Și, prin aceasta putem să evităm extremele. Și, pentru a evita aceste extreme, trebuie să avem minte cu discernământ și să nu lucrăm ca urmare a unor interese.
Pentru că anumite texte, cum sunt textele din Creta, nu sunt texte teologice, ci sunt texte diplomatice, care nu pot să satisfacă exigentele nici ale heterodocșilor, nici ale ortodocșilor. Este ca și cum ar exista un vas cu foarte mulți pești și fiecare pescuiește cam ceea ce dorește.
Dar ceea ce s-a întâmplat în Creta, și foarte bine a spus Sinodul Bisericii frățiilor voastre, este un text care a fost ameliorat și a fost îmbunătățit și diortosit în anumite elemente, dar aceste texte trebuie să fie explicitate și ameliorate în următoarele Sfinte Sinoade care vor avea loc.
Noi trebuie să rămânem înăuntrul Bisericii, să ne luptam pentru aceste teme și aceste provocări bisericești, să nu ieșim din Biserică și să avem drept călăuze pe episcopi și ierarhi. Și atunci când se întâmplă anumite greșeli în Biserică, ea însăși, Biserica, trebuie să le amelioreze și să le diortosească.
Frățiile voastre aveți un Mitropolit și un Episcop foarte bun, aici, care s-a luptat și se luptă pentru credința ortodoxă și trebuie să aveți în el o desăvârșită încredere. Pentru că astfel de întâlniri, cum este cea de astăzi, pe seama Părintelui Sofronie și a teologiei sale, în Grecia nu au loc, eu nu-mi amintesc sa fi avut loc întâlniri de acest fel. De aceea consider că trebuie să aveți încredere în Mitropolitul frăției voastre.
Și e mai de dorit, e mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli, care în mod firesc au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința ortodoxă.
***
– Sunt foarte multe întrebări – poate și pentru faptul că Mitropolitul Ierotheos a menționat în deschidere prezența la Sinodul din Creta – multe întrebări sunt pe aceasta temă. Cum ar fi reacționat Părintele Sofronie în fața Sinodului din Creta?
IPS Ierotheos Vlachos: Nu știu ce ar fi făcut Părintele Sofronie în privința aceasta. Măcar de-ar fi trăit și să ne fi spus tuturor ce trebuie să facem!
Eu, ce aș dori să spun, și am mai spus și de dimineața la Sfânta Liturghie, este faptul că astăzi avem nevoie de astfel de teologi ai experienței și de clerici care să fie să fie astfel de teologi, care să aibă rugăciunea inimii și să lucreze în Biserică în consecință.
Mi-a spus odată Părintele Sofronie că toți cei care vorbesc despre unirea Bisericilor sau cum ar fi ea numită, în orice fel, nu au înțeles, aceștia, nici înălțimea dumnezeirii pe care o are Biserica lui Hristos, nici adâncimea căderii pe care o au ceilalți creștini delimitându-se și cazând din credința cea ortodoxă. Si, spunea că atâta vreme cât există în Biserica Ortodoxă un singur creștin ortodox cu experiența teologică a credinței nu se va pierde Ortodoxia. Si, ceea ce menționam de dimineață la Sfânta Liturghie că este un mic fragment din scrisorile pe care le-a adresat lui David Balfour. Consider că legătura pe care a avut-o Părintele Sofronie cu Balfour este fundamentul pe care a scris și a dezvoltat cartea sa despre Sfântul Siluan. Acolo Părintele Sofronie spune că nu pot să înțeleg credință fără dogmă, creștinism în afara Bisericii, și creștinism fără asceză, fără nevoință. Aceste trei elemente: dogmă, Biserică și asceză constituie o realitate comună de viață. Cuvinte ale Parintelui Sofronie…
Desigur, Părintele Sofronie trăind în lumea occidentală, avea și discernământ, avea și trăia învățătura ortodoxă. Și avea discernământ, știa până la ce punct ar putea face cineva o iconomie în relație cu ceilalți.
Problema este că astăzi nu avem ierarhi care să aibă o astfel de statură duhovnicească și mintea să fie coborâtă în inimă. De aceea [se manifestă] și cele două părți extreme: fie fanatismul, fie secularizarea. Nu avem puterea și statura duhovnicească, pentru a merge pe drumul ortodox, în sensul discernământului. Si, de aceea astăzi – și vorbesc despre mine -, avem nevoie de episcopi care să întrupeze o teologie experimentală, duhovnicească și nu de diplomați bisericești. Am putea să vorbim foarte mult, dar nu avem timp. Diplomația nu ajută Biserica. Altceva este discernământul și altceva este diplomația. Și, prin aceasta putem să evităm extremele. Și, pentru a evita aceste extreme, trebuie să avem minte cu discernământ și să nu lucrăm ca urmare a unor interese.
Pentru că anumite texte, cum sunt textele din Creta, nu sunt texte teologice, ci sunt texte diplomatice, care nu pot să satisfacă exigentele nici ale heterodocșilor, nici ale ortodocșilor. Este ca și cum ar exista un vas cu foarte mulți pești și fiecare pescuiește cam ceea ce dorește.
Dar ceea ce s-a întâmplat în Creta, și foarte bine a spus Sinodul Bisericii frățiilor voastre, este un text care a fost ameliorat și a fost îmbunătățit și diortosit în anumite elemente, dar aceste texte trebuie să fie explicitate și ameliorate în următoarele Sfinte Sinoade care vor avea loc.
Noi trebuie să rămânem înăuntrul Bisericii, să ne luptam pentru aceste teme și aceste provocări bisericești, să nu ieșim din Biserică și să avem drept călăuze pe episcopi și ierarhi. Și atunci când se întâmplă anumite greșeli în Biserică, ea însăși, Biserica, trebuie să le amelioreze și să le diortosească.
Frățiile voastre aveți un Mitropolit și un Episcop foarte bun, aici, care s-a luptat și se luptă pentru credința ortodoxă și trebuie să aveți în el o desăvârșită încredere. Pentru că astfel de întâlniri, cum este cea de astăzi, pe seama Părintelui Sofronie și a teologiei sale, în Grecia nu au loc, eu nu-mi amintesc sa fi avut loc întâlniri de acest fel. De aceea consider că trebuie să aveți încredere în Mitropolitul frăției voastre.
Și e mai de dorit, e mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli, care în mod firesc au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința ortodoxă.
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2016/11/30/un-prim-comentariu-al-hotararii-ierarhiei-grecesti-din-23-24-noiembrie-2016/
RăspundețiȘtergere