Dragostea in care cred: Al doilea strigăt
[...] Cred, simt, știu: că un om strigă după Mântuitorul Hristos și strigătul lui e real, adevărat, în măsura în care se simte și se vede scufundându-se în Marea Patimilor, adică ”lumea” așa cum o definește Sf. Isaac Sirul. Cu cât un suflet se vede mai clar pe sine, cu atât strigă mai tare la Domnul Iisus să-l salveze!
Știu că sunt suflete nobile, care merg spre Cer, atrase de frumusețea Domnului. Dar, nu e cazul meu; eu am venit la Hristos, din spaima de moartea veșnică, pe care am simțit-o din fragedă copilărie. În colonia de muncă în care am copilărit, demonii erau o prezență familiară...
Sunt și acum. Dar nu mai vin cu înfricoșări, ci cu plăceri și
dezmierdări, care amorțesc sufletul... Baza acestei sedări e trufia....
Iar în această situație, trebuie nevoință, zbatere, luptă: trebuie să te scuturi din somnul inimii, să-și dai palme, să te tragi de urechi, să urli, CHIAR DACĂ EVLAVIA TA ÎȚI SPUNE CĂ TOTUL E, DACĂ NU BINE, CEL PUȚIN BINIȘOR!
La început, strigi după Hristos din iad. Pe urmă, din FALSUL tău mic RAI ”creștin”, de aici, de pe pământ....
Primul strigăt vine din apariția Mântuitorului pe Marea furtunoasă a Patimilor.
Al doilea, din amintirea faptului, că Marea aceasta călduță și
liniștită, cu miros de tămâie și cu sirene care cântă muzică bizantină, e
totuși, dincolo de up-datări, același vechi ocean de demoni....
Dacă primul strigăt cere mântuirea din furtună, al doilea cere izbăvirea din falsa isihie....
Dacă prima mântuire înseamnă să te agăți de Adevăr, a doua presupune să ți-L înfingi în inimă, ca o Sabie, la nesfâșit...
Pentru că sufletul rămâne treaz doar cât îl doare Adevărul....
Durerea patimilor străpunse de Adevăr....
ecologie
inima e un pește
care înoată în
milă...
acum unul
a eșuat și se zbate
în pieptul meu...
dacă îl arunc
înapoi voi muri. dar
voi avea parte
de o moarte
plină de milă...
dacă îl păstrez în pieptul meu
voi trăi. dar,
o viață
tot mai
fără milă...
*
”S-A SFÂRȘIT!”
Crucea este locul unde
ia sfârșit
uciderea iubirii
în inimile noastre...
este locul unde viața omului încetează
să mai fie
o crimă...
încetează să mai lovească
și să mai jefuiască
viețile celorlalți....
cum să nu iubești Crucea?
cum să nu o săruți
înainte
de-a-ți săruta
aproapele?
căci numai Sângele ei
îți poate șterge
de pe buze
sărutul lui Iuda...
și doar iertarea ei
îți poate
învia iubirea...
*
cultura lui Iuda
cultura morții e cultura lui Iuda
căci oricine Îl respinge pe Iisus
se sinucide
viața pleacă odată cu El...
viața din care a fost izgonit Iisus
rămâne un ritual al sinuciderii
iar lumea
un târg de ștreanguri
pentru toate buzunarele....
oriunde privești vezi
doar trupuri de spânzurați
ce se zbat
cu sufletele gâtuite
de cultura lui Iuda,
bătrânul ucenic al diavolului,
care-n timp ce-i sugrumă
le șoptește la ureche
că nu înebunesc și nu mor ca niște idioți
pentru că și-au vândut Viața
ci că
dansează, își construiesc o carieră sau iubesc
cu tot mai multă
pasiune!!...
..................................
apoi peste toate se lasă liniștea cenușie
a secularizării
rigor mortis
pacea unei lumi care și-a dat Duhul
și-al cărui trup mort atârnă în Univers
corect politic...
*
pe contrasens
Iisus e singurul care
merge în Sus
în timp ce noi toți
mergem în jos...
la fel și
iubirea Lui
față de
iubirile noastre...
circulăm pe contrasens
și e o chestiune de timp
până când
VEȘNICIA,
autobuzul în care trebuia să ne urcăm cu toții
ca să vizităm Fericirea,
se va ciocni de viețile noastre
și ne va face praf și pulbere
odată cu ele...
*
am văzut
am văzut un om intrând
intr-un cabinet de psihoterapie...
am văzut apoi
demonii, care-l chinuiau pe acest om,
notându-și atenți
tot ce spunea
terapeutul.....
am văzut psihologia
învățându-i pe demoni
cum să ne posede științific
civilizat
cum să ne ducă în iad
prin dezvoltarea noastră
personală
cum să ofere iezerului de foc
”cea mai bună variantă
a ta”...
*
propunere de civism ortodox
propun un asalt al Bisericii asupra tuturor instituțiilor
de conducere ale României,
cu mașini de pompieri pline cu aghiazmă
și cu câteva mii de preoți care să citească Moliftele
Sfântului Vasile cel Mare
purtând la piept moaștele
celor omorâți
în închisorile comuniste....
propun să ne fie în sfârșit
milă
de cei din conducerea
țării...
ne trebuie o
sfeștanie națională
care să scoată din
și dintre noi
demonii bătrâni ai comunismului....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu