luni, 18 aprilie 2011

Ce alegem: jugul si povara lui Hristos, sau jugul si povara lumii?




Pentru ce îngăduie Dumnezeu sa vina pedeapsa asupra oamenilor? Pentru a-i feri pe oameni de pierzanie, asa cum și tatăl își bate fiul care a luat-o pe o cale greșită, ca sa-l păzească la vreme de pierzania ce așteaptă la capătul acesteia. 

Pentru ce a îngăduit Dumnezeu sa se abata asupra lumii acesteia nenorocirea cumplitului razboi care, precum o vijelie aducatoare de moarte, a trecut peste intregul pamant? Ca sa împiedice o nenorocire mult mai mare către care se îndreptau oamenii, ce ar fi însemnat o desăvârșită înăbușire a duhului și o deplină moarte a sufletului.

Toti oamenii isi doresc fericirea, dar putini sunt cei care nu lucreaza cu toată puterea lor la nenorocirea lor.

Într-adevăr, toți oamenii își doresc fericirea, dar putini sunt cei ce nu își pun grumazul sub un jug aspru pe care nu il pot purta si iau in spate o povara grea pe care nu o pot duce

Mantuitorul lumii vorbeste despre jugul Sau si povara Sa, si spune ca "jugul Meu e bun si povara mea este usoara" (Matei. 11:30). El, din mila, si dragoste, ii cheamă pe oameni la Sine, ca intru Dansul sa se invete si sa se odihneasca.
 "Veniti, spune, catre mine toti cei osteniti si impovarati, si eu va voi odihni pe voi. Luati jugul meu asupra voastra si va invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre" (Matei 11:28-29). 
Si Isi incheie chemarea cu aceste cuvinte:
"Ca jugul Meu este bun si povara mea este ușoară". 

Oare ati cugetat vreodata adanc la cuvintele lui Hristos mai inainte-pomenite? La deosebirea dintre jugul si povara cu care oamenii se impovareaza singuri, si jugul si povara lui Hristos? Deosebirea este, cu adevarat, nespus de mare. 

Jugul oamenilor lumesti este ca acestia cred ca pot implini orice cu puterea lor, fara ajutorul dumnezeiesc. Jugul lui Hristos este însă neîncetata încredere în Tatăl ceresc cel atotputernic. De aceea unul este aspru, iar celalalt bun.
 
Si inca: sfadirea este povara lumeasca, povara cea grea; impacarea este povara cea usoara a lui Hristos. Si inca: razbunarea este povara omeneasca cea grea; iertarea este povara cea usoara a lui Hristos. Povara lui Hristos este dragoste, iar ura - povara nefericita. Povara lui Hristos este adevarul, iar  minciuna povara diavoleasca. Povara lui Hristos este dragoste frateasca, iar iubirea de sine povara pacatoasa. Jugul lui Hristos este intrajutorarea si jertfelnicia, iar talharia si rapirea jug pacatos. Jugul lui Hristos este trainic pentru Impartia cereasca, iar truda pentru imparatia pamanteasca - jug pierzator. Jugul lui Hristos este calea cea stramta ce duce la Imparatia lui Dumnezeu, iar  calea cea larga ce duce la pierzanie este jug nenorocit. Povara lui Hristos este sfintenia si milostenia intru toate, iar calea pacatosilor este uraciune intru toate. Povara lui Hristos este intreaga-cugetare si cinstea, iar cea a pacatosilor este necinstea si curvia. Povara lui Hristos este rabdarea, ce duce la biruinta din urma, iar cea a pacatosilor nerabdarea, ce duce la deznadejde. Povara lui Hristos se poarta cu ochii atintiti catre viata vesnica din imparatia dumnezeiasca, iar  cea lumeasca se poarta cu ochii atintiti catre mormant.

Care jug este mai bun si care povara?

Fără îndoială, cele ale lui Hristos. 

Cu toate acestea, chiar dacă au auzit chemarea lui Hristos de a primi jugul și sarcina Sa, oamenii s-au împovărat pe sine cu grijile de neindurat ale lumii acesteia, pentru lumea aceasta s-au încărcat și s-au preaincarcat cu egoism, cu rautate, cu viclenie, cu iubire de sine, cu îngâmfare, cu necinste, cu nemilostivire, cu curvie, cu ateism, încât satana i-a mânat cu biciul sau ca pe niște animale de povara.

Neamul omenesc se cuvine a fi izbăvit. Oare satana va putea izbăvi? Neamul omenesc se cuvenea fi întors din calea greșită. Oare omul va putea face aceasta?


Acum Atotputernicul și de-oameni-iubitorul Hristos a sărit în ajutorul popoarelor lumii, pentru care, din dragoste, și-a dat viata. A îngăduit nenorocirea cea mai mica pentru a o împiedica pe cea mai mare, asa cum doctorul taie degetele cangrenate pentru a tine întregul trup in viata.
Va pun acum în fata fericirea și nenorocirea, deci alegeți: fericirea este în sarcina lui Hristos, iar nenorocirea în sarcina orbilor și nebunilor. Amin.

Din Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin Fereastra Temnitei, Ed. Predania

Un comentariu:

  1. Frumos! Din pacate oamenii nu realizeaza fericirea adevarata in jugul lui Hristos. Ce-i face pe uni sa ia jugul tine de ceva fiintial dicolo de calcul; iau jugul pentru ca-L iubesc pe Cel care s-a daruit, gasind in El frumusete negraita, si iubesc "poverile" enuntate de Sfintul Nicolae. Dar mai este si o chemare spre ucenicie care tine de desavirsirea prin suferinta ; la acesta trebuie sa fii chemat ...

    RăspundețiȘtergere