Despre milostenie
Nici vantul si nici soarele nu sunt bune oricand, ci doar atunci cand avem nevoie de ele: soarele ne bucura intr-o zi geroasa, iar o adiere de vant ne mangaie intr-o zi prea calduroasa. Alminteri, oamenii mor si de prea mult vant, asa cum mor de prea mult soare.
Ca si caldura, ca si o adiere racoroasa, milostenia se implineste atunci cand ajunge in mainile care cu adevarat au nevoie de ea. Oamenii bogati isi fac adeseori daruri scumpe intre ei, dar bucuria unui sarac pentru o haina purtata e incomparabil mai mare.
Milostenia este o stare de suflet, nu contabilitate. Exista oameni care impart daruri si bani cu regularitate, dar nu au invatat sa fie milostivi. A fi milostiv nu inseamna a imparti lumea in saraci si bogati, in orfani si celebritati. Nu exista in lume oameni speciali fata de care sa ne manifestam milostenia: milostenia ii vizeaza pe toti. Si cel sarac, si cel bogat au nevoie de milostenie in egala masura, doar ceea ce le putem darui este diferit. Pana la urma, nu dam bani, nici mancare, nici haine, ci ne daruim pe noi insine. Viata nu trebuie sa fie alcatuita din zile in care facem donatii la o casa de copii, cu poze aferente pentru FB si restul zilelor in care suntem rautaciosi, aroganit, razbunatori cu oamenii pe care ii consideram nevrednici de milostenie, asemeni noua.
Exista oameni care au donat milioane de euro catre case de copii, dar nu cunosc numele nici unui copil din acea casa, dar exista o femeie de serviciu, sau un portar, sau un sofer care ii striga pe nume, iar noi stim ca a fi strigat pe nume, intr-un ceas de mare tristete, este cel mai minunat lucru ce ni se poate intampla, cea mai mare milostenie.
V-ati gandit vreodata ce rost mare au strainii in viata noastra? Cat de important este sa fim milostivi si asezati la vorba cu strainii: niciodata nu stii cu cine vorbesti, pe cine mahnesti si ce va insemna asta in viata lui. Cu ai tai te mai impaci, dar pe strain nu-l mai vezi si ramai in amintirea lui asa rece, rau si suparacios. Sa ramanem buni in amintirea strainului care trece prin viata noastra!
Sursa: "Carte despre femei" de Savatie Bastovoi, Ed. Cathisma
***
Cunoașteți, desigur, pilda celor 10 fecioare, dintre care 5 erau înțelepte, iar 5 nebune. Cele înțelepte și-au luat untdelemn îndeajuns pentru candelele lor, cele nebune însă au fost nepăsătoare.
Atunci cînd s-a apropiat ceasul să vină mirele, cele nebune au cerut celor înțelepte puțin undelemn pentru candelele lor, că li s-au stins. Fecioarele înțelepte însă au răspuns: ”Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici vouă și nici nouă”.
Fecioarele nebune din zilele noastre cumpără salam pentru cîinii vagabonzi, iar cînd vine vremea să ajute un bolnav, un bătrîn, spun că nu mai au bani. Trăiesc cu deplina convingere că fac fapte bune, dar nu văd că și-au cheltuit tot undelemnul cu lucruri nedesăvîrșite.
Luați aminte la candelele voastre și vedeți să nu fiți amăgiți de o falsă dărnicie, căci înțelept a fost numit de Hristos nu sufletul care împarte fără socoteală timpul și virtuțile sale, ci acela care știe să ardă pînă la urmă cu aceeași flacără.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu