Taina Căsătoriei și impedimentele sale
Document aprobat de către participanții la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale, la Chambésy, 21-28 ianuarie 2016, cu excepția reprezentanților Bisericilor Ortodoxe din Antiohia și Georgia.
Publicat în conformitate cu hotărârea Soborului Întâistătătorilor
I Căsătoria ortodoxă
1. Instituția familiei este astăzi amenințată de fenomenul secularizării, precum și de relativismul moral. Biserica Ortodoxă învață despre sfințenia căsătoriei ca fiind doctrina ei fundamentală și indiscutabilă. Unirea liberă dintre un bărbat și o femeie este o condiție indispensabilă.
2. În Biserica Ortodoxă, căsătoria este considerată ca fiind cea mai veche instituție de drept divin, pentru că a fost instituită în același timp cu creerea primilor oameni, Adam și Eva (cf. Fac. 2, 23). Această unire a fost pusă în legătură, de la început, nu numai cu comuniunea spirituală a cuplului (bărbat și femeie) dar, de asemenea, și cu puterea de a asigura continuitatea vieții neamului omenesc. De aceea căsătoria dintre un bărbat și o femeie, binecuvântată în Rai, a devenit o Taină Sfântă, menționată în Noul Testament, atunci când Hristos a făcut "acest început al minunilor" schimbând apa în vin la nunta din Cana Galileii, arătându-Si slava Sa (cf. Ioan 2: 11). Taina unirii de nedesfăcut dintre un bărbat și o femeie este imaginea unirii dintre Hristos și Biserică (Efeseni 5, 32).
3. Această tipologie hristocentrică a Tainei Cununiei explică faptul că episcopul sau preotul binecuvântează această legătură sfântă printr-o rugăciune specială. Acesta este motivul pentru care Sfântul Ignatie Teoforul subliniază, în scrisoarea sa către Policarp al Smirnei, că cei care se unesc în comuniunea căsătoriei trebuie să o facă "cu socotința episcopului, ca atunci căsătoria lor să fie potrivit Domnului, iar nu potrivit poftei [omenești]. Toate să se facă spre cinstirea lui Dumnezeu"(V, 2). Astfel, caracterul sfânt al legăturii instituite de Dumnezeu și conținutul spiritual înalt al vieții în interiorul căsătoriei explică afirmația că "Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat" (Evrei 13: 4). Acesta este motivul pentru care Biserica Ortodoxă condamnă orice atac asupra curăției sale (cf. Efes 5: 2-5; 1 Tesaloniceni 4, 4; Evrei 13, 4).
4. Unirea dintre un bărbat și o femeie în Hristos constituie o mică Biserică sau o imagine a Bisericii. În acest sens, Clement al Alexandriei spune: "Cine sunt cei doi sau trei adunați în numele lui Hristos, în mijlocul cărora Dumnezeu este prezent? Nu sunt oare bărbatul și femeia și copilul care sunt uniți în Dumnezeu?" ("Stromata"/["Diverse"] 3, 10, 68). Unirea dintre un bărbat și o femeie, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, ii ridică la un nivel mai înalt, deoarece comuniunea este superioară existenței individuale, pentru că ea îi include în Împărăția Preasfintei Treimi. O condiție prealabilă căsătoriei este credința în Iisus Hristos, credință pe care soțul și soția (bărbatul și femeia) trebuie să o împreună mărturisească. Temelia unității căsătoriei este unitatea în Hristos, astfel încât, din binecuvântarea iubirii conjugale prin Duhul Sfânt, cuplul să poată reflecta dragostea dintre Hristos și Biserica Sa, ca o taină a Împărăției lui Dumnezeu, a vieții veșnice a omenirii în dragostea lui Dumnezeu.
5. Protejarea sfințeniei căsătoriei a fost întotdeauna de o importanță capitală pentru protejarea familiei, care face să strălucească comuniunea soților atât pentru Biserică cât și pentru întreaga societate. Astfel, comuniunea persoanelor obținută prin Taina Căsătoriei nu este pur și simplu o relație naturală convențională, ci o forță spirituală creatoare pentru instituția sfântă a familiei. Numai aceasta asigură protecția și educarea copiilor, fie în misiunea spirituală a Bisericii, fie în funcționarea societății.
6. Întotdeauna cu rigoarea necesară și sensibilitatea pastorală adecvată, urmând modelul de îngăduință al Apostolului Neamurilor, Pavel (cf. Romani 7, 2-3; 1 Corinteni 7, 12-15 39.) Biserica tratează atât condițiile prealabile pozitive (diferența de sex, vârstă legală, etc.), cât și condițiile negative [impedimentele n. tr.] (rudenie de sânge și prin căsătorie, rudenie spirituală, căsătorie existentă, diferență de religie, etc.) pentru a binecuvânta o căsătorie. Delicatețea pastorală este necesară deoarece, dacă tradiția biblică confirmă legătura căsătoriei cu Taina Bisericii, practica eclezială nu exclude posibilitatea de a recurge la anumite principii ale dreptului natural greco-roman asupra căsătoriei ca "o comuniune de drept divin și uman" (Modestin), care sunt compatibile cu sfințenia atribuită de Biserică în Taina Căsătoriei.
7. În condițiile contemporane atât de dificile pentru Taina Căsătoriei și instituției sfinte a familiei, episcopii și păstorii trebuie să se angajeze să lucreze intens în domeniul pastoral pentru a proteja credincioșii lor cu atitudine părintească, însoțindu-i pentru a le consolida nădejdea lor slăbită din cauza diverselor dificultăți, prin construirea instituției familiei pe temelia de nezdruncinat pe care nici ploaia, nici râurile, nici vânturile nu o va distruge, iar această temelie fiind piatra care este Hristos (cf. Mt 7, 25).
8. Căsătoria este inima familiei și familia justifică căsătoria. Presiunea care se propagă în lumea contemporană pentru recunoașterea unor noi forme de conviețuire constituie o reală amenințare pentru creștinii ortodocși. Criza căsătoriei și a familiei sub multe forme, îngrijorează profund Biserica Ortodoxă nu doar din cauza consecințelor negative ale acestora asupra structurilor sociale, ci și din cauza amenințării acestora asupra relațiilor din sânul familiei tradiționale. Principalele victime ale acestor tendințe sunt cuplul și, în principal, copiii care, din păcate, adeseori suferă din fragedă pruncie martiriul fără a fi vinovați.
9. Căsătoria civilă dintre un bărbat și o femeie înregistrată legal, neavând un caracter sfânt, este o coabitare legală, diferită de căsătoria binecuvântată de Dumnezeu și Biserica Sa. Membrii Bisericii care au contractat o căsătorie civilă ar trebui să fie tratați cu responsabilitatea pastorală necesară, pentru ca ei să înțeleagă valoarea Tainei Căsătoriei și a binecuvântărilor care decurg din aceasta.
10. Biserica nu acceptă ca membrii ei să încheie contracte de coabitare pentru persoanele de același sex, și nici orice altă formă de conviețuire diferită de căsătorie. Biserica trebuie să facă toate eforturile pastorale posibile pentru ca membrii ei care se angajează în astfel de forme de conviețuire să poată înțelege adevăratul sens al pocăinței și al dragoste binecuvântate de Biserică.
11. Grele sunt consecințele acestei crize, pe care le cunoaște în zilele noastre instituția căsătoriei și a familiei, prin creșterea numărului divorțurilor, avorturilor și a altor probleme interne ale vieții de familie. Aceste consecințe constituie o mare provocare pentru misiunea Bisericii în lumea contemporană. Din acest motiv, păstorii Bisericii trebuie să facă toate eforturile pentru a se confrunta cu toate aceste probleme de familie. Biserica Ortodoxă cheamă cu dragoste fiii ei și pe toți bărbații și toate femeile cu bunăvoință, pentru a salva fidelitatea față de sfințenia familiei.
II. Impedimente la căsătorie
1. În ceea ce privește impedimentele la căsătorie din cauza înrudirii de sânge, înrudirii prin căsătorie sau adopție și a înrudirii spirituale, toate cerințele Sfintelor Canoane (53 și 54 ale Sinodul Ecumenic Quinisext) și ale practicii ecleziale care decurge din acestea sunt valabile. Practica aplicată în prezent de Bisericile Ortodoxe locale este definită și descrisă în Charta Constituțională[Statutul n.tr.] fiecărei Bisericii Ortodoxe locale, precum și în deciziile lor sinodale cu privire la acest subiect.
2. Căsătoria care nu este în mod irevocabil dizolvată sau anulată, o a treia căsătorie preexistentă, constituie impedimente absolute pentru a contracta o căsătorie, în conformitate cu tradiția canonică ortodoxă, care condamnă categoric bigamia și a patra căsătorie.
3. În conformitate cu sfintele canoane, căsătoria este în mod strict interzisă, potrivit acribiei, după tunderea în monahism (canoane 16 al Sinodului al IV-lea Ecumenic și 44 ale Sinodului Ecumenic Quinisext din Trulan).
4. Preoția constituie un impediment la căsătorie, potrivit cu tradiția canonică în vigoare (canonul 3 al Sinodului Ecumenic Quinisext din Trulan).
5. În ceea ce privește căsătoriile mixte între ortodocși și ne-ortodocși pe de o parte, și ortodocși și ne-creștini, pe de altă parte:
- a) Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată potrivit acriviei canonice (Canonul 72 al Sinodului Ecumenic Quinisext din Trulan). Cu toate acestea, ea poate fi oficiată prin pogorământ și dragoste de oameni, cu condiția ca copiii reieșiți în urma căsătoriei să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă.
- b) Căsătoria între ortodocși și ne-creștini este absolut interzisă în conformitate cu acrivia canonică.
6. Când se aplică tradiția eclezială cu privire la impedimentele în calea căsătoriei, practica eclezială trebuie, de asemenea, să ia în considerare cerințele legislației civile cu privire la aceasta, fără să iasă din limitele iconomiei bisericești.
7. Aplicarea iconomiei bisericești trebuie să fie reglementată de către Sfântul Sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale, în conformitate cu principiile stabilite de canoanele bisericești, în duhul discernământului pastoral, pentru a servi mântuirii omului.
Chambésy, 27 ianuarie 2016
Traducere Roman Ortodox in Franta
Semnează:
SS Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, Președinte
În numele PF Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei, Mitropolitul Gabriel al Tronului de Leontopolis
Reprezentantul Patriarhiei Antiohiei nu a semnat acest document
În numele PF Teofil al III-lea, Patriarhului Ierusalimului, Arhiepiscopul Aristarh de Canstantina
PF Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii
PF Irineu, Patriarhul Serbiei
PF Daniel, Patriarhul României
PF Neofit, Patriarhul Bulgariei
Patriarhul Georgiei nu a semnat acest text
PF Hrisostom, Arhiepiscopul Noii Justiniane și al întregului Cipru
În numele PF Ieronim, Arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade, Mitropolitul Gherman de Elis
În numele PF Sava, Mitropolitul Varșoviei și al întregii Polonii, Episcopul Gheorghe de Siemiatycze
PF Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei și al întregii Albanii
PF Rastislav, Arhiepiscop de Presov și Mitropolit al Ţinuturilor Cehiei și al Slovaciei.
Traducere Roman Ortodox in Franta
Semnează:
SS Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, Președinte
În numele PF Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei, Mitropolitul Gabriel al Tronului de Leontopolis
Reprezentantul Patriarhiei Antiohiei nu a semnat acest document
În numele PF Teofil al III-lea, Patriarhului Ierusalimului, Arhiepiscopul Aristarh de Canstantina
PF Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii
PF Irineu, Patriarhul Serbiei
PF Daniel, Patriarhul României
PF Neofit, Patriarhul Bulgariei
Patriarhul Georgiei nu a semnat acest text
PF Hrisostom, Arhiepiscopul Noii Justiniane și al întregului Cipru
În numele PF Ieronim, Arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade, Mitropolitul Gherman de Elis
În numele PF Sava, Mitropolitul Varșoviei și al întregii Polonii, Episcopul Gheorghe de Siemiatycze
PF Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei și al întregii Albanii
PF Rastislav, Arhiepiscop de Presov și Mitropolit al Ţinuturilor Cehiei și al Slovaciei.
***
Document approuvé par les participants de la Synaxe des Primats des Eglises orthodoxes locales à Chambésy, 21-28 janvier 2016, à l’exception des représentants des Eglises orthodoxes d’Antioche et de Géorgie.
Publié conformément à une résolution de la Synaxe des Primats.
I. Le mariage orthodoxe
1. L’institution de la famille est menacée aujourd’hui par le phénomène de la sécularisation de même que du relativisme moral. L’Eglise orthodoxe enseigne la sacralité du mariage comme sa doctrine fondamentale et indiscutable. L’union libre entre un homme et une femme en est une condition indispensable.
2. Dans l’Eglise orthodoxe, le mariage est considéré comme l’institution la plus ancienne de droit divin, parce qu’il fut institué en même temps que furent créés les premiers êtres humains, Adam et Eve (cf. Gen 2, 23). Cette union était liée dès l’origine non seulement à la communion spirituelle du couple (de l’homme et de la femme), mais aussi au pouvoir d’assurer la continuité de la vie du genre humain. C’est pourquoi le mariage entre un homme et une femme béni au Paradis est devenu un saint mystère mentionné dans le Nouveau Testament, lorsque le Christ a accompli son « premier signe » en changeant l’eau en vin aux noces de Cana en Galilée, révélant ainsi sa gloire (cf. Jn 2, 11). Le mystère de l’union indissoluble entre un homme et une femme est l’image de l’union entre le Christ et l’Eglise (cf. Ep 5, 32).
3. Cette typologie christocentrique du sacrement du mariage explique que l’évêque ou le prêtre bénisse ce lien sacré par une prière spéciale. C’est pourquoi saint Ignace le Théophore souligne dans sa lettre à Polycarpe de Smyrne que ceux qui s’unissent dans la communion du mariage doivent le faire « avec l’accord de l’évêque, pour que le mariage soit fait selon le Seigneur et non selon le désir [humain]. Que tout ait lieu pour la gloire de Dieu» (V, 2). Ainsi, le caractère sacré du lien institué par Dieu et le contenu spirituel élevé de la vie à l’intérieur du mariage expliquent l’affirmation que « le mariage soit honoré de tous et le lit conjugal sans souillure » (Hb 13, 4). C’est pourquoi l’Eglise orthodoxe réprouve toute atteinte à sa pureté (cf. Eph 5, 2-5 ; 1 Th 4, 4 ; Hb 13, 4).
4. L’union entre un homme et une femme en Christ constitue une petite église ou une image de l’Eglise. En ce sens, Clément d’Alexandrie affirme : « Qui sont les deux ou trois réunis au nom du Christ parmi lesquels Dieu est présent ? N’est-ce pas l’homme et la femme et l’enfant qui sont unis en Dieu ?» (Stromates 3, 10, 68). L’union entre un homme et une femme à travers la bénédiction de Dieu les élève à un plus haut degré car la communion est supérieure à l’existence individuelle, puisqu’elle les inclut dans l’ordre du Royaume de la Très Sainte Trinité. Une condition préalable au mariage est la foi en Jésus-Christ, une foi que l’époux et l’épouse (l’homme et la femme) doivent partager. Le fondement de l’unité du mariage est l’unité en Christ afin qu’à travers la bénédiction de l’amour conjugal par le Saint-Esprit le couple puisse refléter l’amour entre le Christ et son Eglise en tant que mystère du Royaume de Dieu, de la vie éternelle de l’humanité dans l’amour de Dieu.
5. La protection de la sacralité du mariage a toujours été d’une importance capitale pour la protection de la famille qui fait resplendir la communion des époux pour l’Eglise comme pour toute la société. Ainsi, la communion de personnes obtenues à travers le sacrement du mariage n’est pas simplement une relation naturelle conventionnelle, mais bien une force spirituelle créatrice pour l’institution sacrée de la famille. Elle seule assure la protection et l’éducation des enfants, que ce soit dans la mission spirituelle de l’Eglise ou dans le fonctionnement de la société.
6. C’est toujours avec la rigueur nécessaire et la sensibilité pastorale convenable, suivant le modèle de la clémence de l’Apôtre des nations, Paul, (cf. Rm 7, 2-3 ; 1 Co 7, 12-15. 39) que l’Eglise traite aussi bien les conditions préalables positives (différence de sexe, âge légal, etc.) que les conditions négatives (parenté de sang et d’alliance, parenté spirituelle, mariage existant, différence de religion, etc.) pour bénir un mariage. La finesse pastorale est nécessaire car, si la tradition biblique confirme le lien du mariage avec le mystère de l’Eglise, la pratique ecclésiale n’exclue pas non plus de recourir à certains principes du droit naturel gréco-romain sur le mariage comme « une communion de droit divin et humain» (Modestin) qui sont compatibles avec la sacralité attribuée par l’Eglise au mystère du mariage.
7. Dans les conditions contemporaines si difficiles pour le sacrement du mariage et l’institution sacrée de la famille, les évêques et les pasteurs doivent s’engager à travailler intensément dans le domaine pastoral afin de protéger leurs fidèles de manière paternelle en les accompagnant afin de renforcer leur espoir affaibli par diverses difficultés, en édifiant l’institution de la famille sur des fondements inébranlables que ni la pluie, ni les fleuves, ni les vents ne pourront détruire, et ce fondement est la pierre qui est le Christ (cf. Mt 7, 25).
8. Le mariage est le cœur de la famille et la famille justifie le mariage. La pression qui se propage dans le monde contemporain pour la reconnaissance de nouvelles formes de cohabitation constitue une réelle menace pour les chrétiens orthodoxes. La crise du mariage et de la famille sous plusieurs aspects inquiète profondément l’Eglise orthodoxe non seulement à cause de leurs conséquences négatives sur la structure sociale, mais aussi à cause de leur menace sur les relations au sein de la famille traditionnelle. Les victimes principales de ces tendances sont le couple et principalement les enfants qui, malheureusement, trop souvent, subissent dès leur tendre enfance le martyre sans en être coupables.
9. Le mariage civil entre un homme et une femme enregistré légalement n’ayant pas un caractère sacramentel, est une cohabitation légale, différant du mariage béni par Dieu et son Eglise. Les membres de l’Eglise qui contractent un mariage civil doivent être traités avec la responsabilité pastorale qui s’impose afin qu’ils comprennent la valeur du sacrement du mariage et des bénédictions qui en découlent.
10. L’Eglise n’accepte pas pour ses membres les contrats de cohabitation de même sexe, pas plus que toute autre forme de cohabitation que le mariage. L’Eglise doit déployer tous ses efforts pastoraux possibles pour que ses membres qui s’engagent dans de telles formes de cohabitation puissent comprendre le véritable sens de la pénitence et de l’amour béni par l’Eglise.
11. Lourdes sont les conséquences de cette crise que connaissent de nos jours les institutions du mariage et de la famille par l’augmentation du nombre des divorces, des avortements et d’autres problèmes internes à la vie familiale. Ces conséquences constituent un grand défi pour la mission de l’Eglise dans le monde contemporain. Pour cette raison, les pasteurs de l’Eglise doivent déployer tous leurs efforts pour se confronter à ces problèmes de la famille. L’Eglise orthodoxe appelle avec amour ses enfants ainsi que tous les hommes et toutes les femmes de bonne volonté à sauvegarder la fidélité à la sacralité de la famille.
II. Empêchements au mariage
1. Concernant les empêchements au mariage à cause de la parenté du sang, de la parenté par alliance ou par adoption et de la parenté spirituelle, toutes les prescriptions des saints canons (53 et 54 du Quinisexte Concile oecuménique) et de la pratique ecclésiale qui en dérive, sont valables. La pratique appliquée actuellement par les Eglises orthodoxes locales est définie et décrite dans les Chartes constitutionnelles de chaque Eglise Orthodoxe locale, ainsi que dans leurs décisions synodales concernant ce sujet.
2. Le mariage qui n’est pas irrévocablement dissous ou annulé, un troisième mariage préexistant, constituent des empêchements absolus à contracter mariage, conformément à la tradition canonique orthodoxe qui condamne de manière catégorique la bigamie et le quatrième mariage.
3. D’après les saints canons, le mariage est strictement défendu selon l’acribie après la tonsure monastique (canons 16 du Quatrième Concile Œcuménique et 44 du Concile Quinisexte in Trullo).
4. Le sacerdoce constitue un empêchement au mariage selon la tradition canonique en vigueur (canon 3 du Concile Quinisexte in Trullo).
5. Concernant les mariages mixtes contractés entre orthodoxes et non-orthodoxes, d’une part, et orthodoxes et non-chrétiens, d’autre part :
a) Le mariage entre orthodoxes et non orthodoxes ne peut être béni selon l’acribie canonique (canon 72 du Concile Quinisexte in Trullo). Toutefois, il peut être célébré par indulgence et amour de l’homme à la condition que les enfants issus de ce mariage soient baptisés et élevés dans l’Eglise Orthodoxe.
b) Le mariage entre orthodoxes et non- chrétiens est absolument interdit selon l’acribie canonique
6. Lοrs de l’application de la tradition ecclésiale concernant les empêchements au mariage, la pratique ecclésiale doit également prendre en considération les prescriptions de la législation civile à ce sujet, sans dépasser toutefois les limites de l’économie ecclésiale.
7. L’application de l’économie ecclésiale doit être réglée par le Saint Synode de chaque Eglise orthodoxe autocéphale conformément aux principes établis par les canons ecclésiastiques dans l’esprit d’un discernement pastoral pour servir le salut de l’homme.
Chambésy, le 27 janvier 2016
LEGATURI:
Textul in limba rusa: Таинство брака и препятствия к нему
Textul in limba greaca: Το μυστήριο του γάμου και τα κωλύματα
Roman Ortodox in Franta:
- Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană - Proiect de document pentru Sinodul pan-ortodox, aprobat la Chambésy
Diaspora ortodoxă - Document adoptat în a IV-a Conferință presinodală panortodoxă
- Comunicatul oficial al Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Rezumatul stirilor aparute pe tema lucrarilor de la Chambésy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu