Marius Iordachioaia - străpuns cu toate căderile lumii în vânarea de suflete eu încă gonesc...

SUFLET de ROMÂN(poezie patriotică)

sufletul meu a plecat în munți
să fie partizan, haiduc și sihastru
s-a dus să apere cu Psaltirea în mâini
sufletul țării de comunismul albastru...

sufletul meu a plecat în munți
căci Domnul în inimă suișuri a pus
toți bărbații neamului urcă pe-acolo
tot mai drepți și înalți, după Iisus...

sufletul meu a plecat în munți
o, cât mai sus, viața mea, du-te!
mi-au golit buzunarele hoții de țări
și-mi caută-n gură hoții de suflete....

sufletul meu a plecat în munți
și-n urmă oasele rămân tot mai grele
când vor veni ucigașii de suflete
vor găsi doar trupul morții mele....

patriotism

mulți sunt furioși sau dezamăgiți
că li s-a furat țara...

dar orice țară încetează să existe
odată cu dragostea
dintre oamenii ei...

de aceea
m-am înrolat în singurul război drept din istoria lumii:
cel în care îți recâștigi
dragostea...

cel pe care îl câștigi doar
predându-te
lui Hristos...

adevărata imigrație

după Revoluția în care
Iisus l-a dat jos din mine pe Satan
inima mea liberă
s-a dus să lucreze
în cer...

DESTIN

Ne-am născut pe un teren de vânătoare
și suntem neîncetat vânați,
cu gândurile și simțămintele noastre
și ale celor apropiați...

E un teren de vânătoare de suflete
restul nu mai contează e doar decor,
tu vezi un om care muncește și visează
dar în fapt se-ntâmplă un omor...

căci într-o zi vom cădea străpunși
de propria fericire și libertate,
cum cad animalele săgetate
de propria spaimă când au fost speriate...

dar în mijlocul ținutului e o scară
sprijinită de nori ca de-un mal
pe-acolo coboară Dumnezeu să vâneze
sufletul celui ce nu vrea să fie
un animal...

Ne-am născut pe un teren de vânătoare...
nu poți avea alt destin decât acela
de a fi răpus....
ori de leii fără trupuri ai morții
ori de dragostea
lui Iisus....

duhul lumii

zi și noapte

solzii balaurului zornăie-n inimi și sclipesc în minți
cumpărând pentru cezar ce este a lui
Dumnezeu...

trece șerpuind
prin dorințele oamenilor

și oamenii par aceiași doar

puțin mai mult

sex în loc de dragoste
avort în loc de naștere
drog în loc de speranță
carieră în loc de viață...

zi și noapte

solzii balaurului zornăie-n inimi și sclipesc în minți....

zi și noapte

șarpele cel vechi
se târăște prin faptele și cuvintele oamenilor
pe străzile și fețele lor

devorându-i
cu propriile vieți

transformându-i
cu propriile inimi

într-o parte din el....

TOT CE MAI RĂMÂNE

sinuciderea e tot ce mai rămâne din viață

sexul e tot ce mai rămâne din dragoste

avortul e tot ce mai rămâne din maternitate

libertinajul e tot ce mai rămâne din libertate

banul e tot ce mai rămâne din medicină

profitul e tot ce mai rămâne din prietenie

urletul e tot ce mai rămâne din cântec

frigul e tot ce mai rămâne din iarnă

pulsul e tot ce mai rămâne din inimă

animalul e tot ce mai rămâne din om

bestia e tot ce mai rămâne din animal

demonul e tot ce mai rămâne din bestie

când

din toate acestea este

izgonit

IISUS....

și îndepărtarea Lui
transformă vizibil istoria
într-un proces
de purificare

a răului....

ultimul guvern

cu fiecare lege care dezincriminează fărădelegea
moartea preia puterea politică...

cu fiecare lege care instituie o patimă
ca virtute civică
demonul acelei patimi devine
ministru de resort...

oameniii sunt arestaţi şi
înlocuiţi cu demoni
se instaurează în văzul tuturor
guvernul unei dictaturi inodore şi incolore

nici o picătură de sânge
nici o suviţă de putoare
nu pătează imaculatul Stat Morgă
unde
viermii au fost înlocuiţi cu bonuri fiscale
şi rod sufletele
cu dinţii maşinilor de marcat...

politici

în Siria le taie gâtul şi nu mai pier...

în lumea civilizată

ne-ndoapă

cu tot ce taie

calea spre Cer...

noul umanism

azi

soldaților răniți în luptă

li se acordă urgent
asistență medicală
ultraperformantă...

ca să li se

ia organele...

politice

azi bărbatul și femeia nu se mai îmbrățișează
ca să atingă sufletul celuilalt
ci
plăcerea...

de aceea sexualitatea
trezește aceleași emoții ca
shoppingul sau televizorul
și viceversa...

așa e corect politic...
căci globalismul este renunțarea la dragoste
pentru unirea tuturor
în
plăcere...

fără Hristos nimeni
nu mai știe diferența dintre dragoste
și plăcere

El e singurul martor incomod
al acestui genocid
vesel
și de aceea trebuie eliminat...

începând
din școli...

*

zidul Berlinului
sau Cortina de Fier
n-au fost dărâmate
decât
ca să fie mutate în
lăuntrul oamenilor...

între suflet și trup
între conștiință și viață
între iubire și sex.....

*

Soljenițin spunea că linia dintre
bine și rău
trece prin inima fiecărui om...

acestă linie este Crucea
și singurul scop al educației de azi
e
să o șteargă....

tovarășii

Pornografia viciază aerul
și
Educația Sexuală
ne învață să respirăm...

bisericile din Auschwitz

Auschwitzul global contemporan
a evoluat decisiv:
ne îmbulzesc sufletele în virtual
și le gazează cu
pornografie...

orașele lumii sunt tot mai mult
doar niște gropi comune
pentru suflete gazate....

gropi comune cu biserici
în care
oamenii nu mai vin să învieze
ci doar
să se împace cu moartea....

experimentul

la Jilava
comuniștii au închis câte trei deținuți
într-o celulă fără aerisire
și cu podeaua acoperită de apă reziduală;
unul din ei era bolnav în fază terminală sau nebun...
din când în când venea
un specialist de la Securitate
să vadă cum decurge contaminarea celor sănătoși mintal
cu nebunia nebunului ori cu disperarea
celui bolnav...

la fel azi
prin Educația Sexuală
specialiștii noii dictaturi globale
vor să intre în clase
ca să monitorizeze
gradul de contaminare
cu pornografie
a copiilor....

să se asigure
că nu scapă
nici unul
că nu mai există nici o fecioară
și nici un fecior
din care s-ar putea naște
vreo fiică sau vreun fiu
lui Dumnezeu...

rezultatele studiului de la Jilava
se aplică azi la nivelul
țărilor...

rolul nebunului sau bolnavului
ca agent contaminator într-un grup
este jucat azi de perversul sexual
și contaminarea
este asistată de Stat
prin obligația de a respecta dreptul pervesului
de a fi socotit om normal...
.......................................
împins silențios pe
șinele integrării în Europa
poporul român
e mutat lăuntric în
Sodoma și Gomora...

dacă se poate
 - și asta e culmea democrației -
cu tot
cu biserici....

parcul de distracții al șarpelui

Dumnezeu a făcut omul
bărbat și femeie.apoi
i-a pus în Rai
binecuvântându-i
să crească și să se înmulțească....

dar
din pomul educației sexuale
șarpele
le-a șuierat veninos în urechi
NU trebuie să creșteți
și să vă căsătoriți
ca să faceți sex!
și făcând sex
NU trebuie să vă
înmulțiți!

și așa a devenit Pământul
parcul de distracții
al șarpelui
unde oamenii îl amuză
răzvrătindu-se împotriva Creatorului
și naturii lor
schimbându-și sexul
ori ucigându-și copiii
în pântecele mamelor....

așa a devenit Pământul
un cimitir al iubirii
unde oameni demonizați de pornografie
se torturează neîncetat
cu propria sexualitate...

tinerilor, vă rog

tinerilor, vă rog, nu vă lăsați imbecilizați.

poate ceva bun să aibă roade rele?

poate o dragoste sănătoasă

să nască boală și crimă?

de ce nu încearcă

educatorii sexualității voastre

să vă vindece dragostea

nu să vă împace cu boala și crima?

pentru că singurul  care vindecă

iubirea oamenilor

e

Hristos.

și pe El Îl urăsc pentru că le scoate tarabele

din templul iubirii voastre....

dacă avortul ucide un copil

Educația sexuală

vă ucide dragostea...

tinerilor, vă rog, nu vă lăsați imbecilizați

de profitorii Sexului...

mergeți la Hristos

să scoată din dragostea voastră

tot ce naște

boală și crimă.
și nu veți mai avea nevoie
de educație sexuală....

inamicul public nr 1

după ce au aruncat grenada
cu gaz paralizant
trupele speciale au intrat imediat
în acțiune
au pătruns în forță și au lichidat
amenințarea...

acum teroristul zace
rupt în bucăți
într-o cuvă metalică...

dacă nu ar fi fost lichidat de urgență
peste câteva luni
cu țipătul nașterii sale
ar fi aruncat în aer toată
frica de iubire
a acestei lumi...

adolescență

înainte de a muri
în oamenii mari care vor fi
și de-a zâmbi
moartea
cu ochii lor goi,

cu muzica ce urlă-n difuzoare
cu monștrii de pe hainele murdare
cu setea atroce de-a se îneca în noroi

copiii ne spun
ce văd
în noi....

aniversarea

în toată pruncia
o singură dată am avut tort
de ziua mea...

poate de aceea copilăria mi-a fost
nespus de dulce...

acum copiii
mănâncă tort în fiecare zi
şi copilăria lor
n-are
nici un gust....

asta poate
pentru că naşterea noastră însăşi nu e
decât
o invitaţie la ziua
lui Dumnezeu.... 

pescuirea minunată

dintr-odată
acum o lună
morții tineri n-au mai vrut să stea
în groapa comună

n-au mai vrut să zacă îngropați
în calculatoare
în planul de globalizare
în subcultura de consum
în bere decibeli și tutun...
n-au mai vrut să stea cu capul
înhumat în plex
până educația sexuală
o să-l golească
de creier
prin sex....

brusc
într-o seară
tinerii cimitirului n-au mai vrut
să moară:

și-au lăsat mormintele
sparte
și s-au dus...

până i-au tras
cu totul din moarte
cuvintele

lui Iisus....

ciudat

heroina injectată de monitoare în creier....
orice ai citi e scris pe lumina asta bolnavă
care îți intră în minte
și ți-o deconectează treptat
de la lumina zilei...

unde intrăm de fapt
când intrăm
pe net?

cu ce credință
pășim pe acest pod
fluorescent
întins în nimic?

cel mai ciudat e
că odată intrat
nu-ți mai pasă...

lăsați morții

de la învierea lui Hristos

singurii oameni care mai mor

sunt cei care resping Evanghelia.

iar Evanghelia o resping

doar cei care nu acceptă că sunt păcătoși.

și nu acceptă că sunt păcătoși

decât cei care nu cred în legea morală.

și nu cred în legea morală

cei care nu au conștiință.

și singurii oameni care nu au conștiință

sunt cei morți.

despre aceștia a vorbit Hristos când i-a spus

celui care vroia să-și îngroape tatăl înainte de a-L urma

lasă morții să-și îngroape morții.

DA HRISTOS SPALĂ CREIERE

da Hristos spală creiere e adevărat.
le spală de obscenitățile
pe care le mâzgălesc cei care se cred
mai buni și mai înțelepți decât El.

da Hristos spală inimi
de ură de curvie de lăcomie de invidie
de dragostea de arginți
da Biserica Lui e o spălătorie de inimi
periculoasă e drept pentru toate
spălătoriile de bani....

da Hristos spală sufletele de moarte
cu Sângele Său
iar cei care iubesc moartea
de două milenii Îi răstignesc
Biserica pentru asta...

da Hristos spală fețe
de fixitatea demonică a privirii
și de scrâșnetul dinților
trăsături care apar instantaneu
la cei care Îl contestă...

da Hristos spală creiere
e adevărat
și numai cei care iubesc gândurile murdare
se plâng.... 

tot ce am de spus

fugi, scapă-ți sufletul e tot ce am de spus.
unde?
în Împărăția Cerurilor, care e în lăuntrul nostru.

fugi din cadavrul lumii
înainte de a fi 
devorat de vulturi.... acesta mi-e strigătul inimii
spre inima aproapelui...

unde?

în Trupul viu al lui Hristos,
în biserica cea nezidită a Duhului
a cărei ușă
e-n lăuntrul tău....

iona azi

toți oamenii sunt Iona
toți
în stomacul balenei lume
care înoată
spre-adâncurile morții...

și-n toată istoria oamenilor
unul singur a scăpat:
se numește Iisus...
El venea de Sus
de pe țărm....

de-atunci
oricine cheamă Numele Lui
produce balenei lume
o indigestie cumplită.

și dacă-n zvârcolirile ei sălbatice
nu te oprești a chema
Numele lui Iisus
după o vreme
în culmea urii și al scârbei
vei fi și tu scuipat
pe țărm...

toți suntem Iona.
dar astăzi
arhitecții morții au renovat
stomacul balenei
astfel încât
stând în el
să crezi că ești

pe țărm...

istoria lumii pe scurt

în fiecare zi lumea
vine la movila de gunoi pe care stă Iov
și aruncă în el
cu toată mizeria ei...

murdării de tot felul
îl lovesc în obraz în frunte și-n piept
apoi cad și se strâng
sub picioarele lui...


curând
lumea întreagă va deveni
un munte de gunoi

care

îi va acoperi pe cei ce aruncă

și-l va înălța la cer
pe cel
care rabdă...

nu-i așa?

se apropie clipa când se
vor stinge
toate luminile lumii:
de la cea a iluminatului public până
cea a rațiunii...

numai creștinii nu vor intra în panică
numai viața lor nu se va schimba cu nimic
iluminatul lor public de pildă
oricum a fost întotdeauna
cuvântul Evangheliei

nu-i așa?

creștinii oricum
când au crezut în Iisus
și-au deconectat toate cablurile
inimii și minții
de la lume
și le-au cuplat
la Împărăția Cerurilor

nu-i așa?

pentru acesta
și-au dezbrăcat trupurile
martirii în arene
și eremiții în pustie

ca să dovedească îndependența energetică a Bisericii

nu-i așa?

nu-i așa???

de ce îți vorbesc de Iisus

doar El te poate face să vezi
că trăiești
într-o inimă...

rugăciunea pentru lume

rugăciunea pentru lume
nu se naște din cunoașterea
tragediilor ei
ci

a lui Hristos....

azi Iisus

azi Iisus
ar avea o mie de procese penale:
cu Protecția animalelor pentru că a scos biciul în Templu
de calomie cu fariseii și cărturarii
cu Fiscul pentru că nu și-a declarat veniturile
cu cei de la Colegiul medicilor pentru că a vindecat fără atestat....

azi Iisus
și-ar rosti Fericirile
de pe un munte de citații și facturi
învățându-ne cum să scăpăm
din acest iad civilizat numit birocrație
ce devorează sufletele
fără să verse
o picătură de sânge....

ar scăpa-o pe femeia prinsă în adulter
de producătorii de filme pornografice
și asociațiile de feministe
iar pe copiii care ar veni la El
de educația sexuală droguri și sinucidere...

asta dacă
nu L-ar asasina creștinii în inimile lor
de teamă să nu iasă în public
și să le pună în pericol
libertatea religioasă...

 

quo vadis, ortodoxia?

prea multe

tot mai multe voci ale Bisericii

vorbesc despre nădejde

turnând plumb în inimi

vorbesc despre lumină

cu fețele întunecate

vorbesc despre iubire

scrâșnind și cu pumnii strânși....

tot mai multe voci ale Bisericii

vorbind despre Părinții Pustiei

nu fac decât să dea credinței

gustul nisipului...

pe zi ce trece suntem

tot mai puțin

o lumină în întuneric

și

tot mai mult

o reclamă luminoasă

a

întunericului....

pentru că un creștin

își pierde optimismul

doar dacă

și-a pierdut

credința...

lămurire

nu după măsura în care
îi citezi pe Părinți

ești ortodox
ci
după măsura în care
descrierea vieții tale lăuntrice
descoperă
gândirea lor...

nu măsura în care

frecventezi biserica definește

credința ta în Hristos

ci măsura

setei de schimbare cu care

faci aceasta....

reclamație la Patriarhie

de patruzeci de ani sunt mort
și-ar fi păcat
să spun că nu m-am
descurcat.

am un serviciu bun mașină
și un mormânt confortabil
și utilat.

duc o viață morală
și sunt însurat:
am o fetiță și un băiat.

doar când merg la biserică
am un mic necaz:
tocmai când corul
m-a dus la extaz
iese preotul la amvon
și zbiară:
Lazăre, ieși afară!

ei, atunci, mă lasă nervii, Preafericite!
la un tip cult
și realist ca mine
chestia asta
extremistă
nu ține:

eu de patru decenii sunt mort
și mi-e bine!!!
............................................
am fost la psiholog
și m-am mai
calmat....
dar vă rog să luați măsuri
imediat....
căci mie îmi place să merg la biserică
și e păcat....

da noi suntem de vină

da noi suntem de vină

da noi creștinii călduți

din pricina cărora oamenii

Îl scuipă pe Hristos afară

din viețile lor.....

frați scumpi ai mei

cum să creadă în dumnezeirea Lui

cei care ne ascultă și ne privesc?

cum să creadă în Împărăția cerească

privind la noi cei atât de

lumești?

da noi suntem de vină

noi creștinii fricoși

care

refuzând să ardă pentru Hristos

îi lasă pe ceilalți

în întuneric...

atotputernicie

dragostea nu-i doar oarbă
ci şi surdă mută paralitică şi leproasă...

în deplina ei dezgolire
dragostea e

Dumnezeu răstignit...

dragostea
e nemărginita neputinţă
căreia

nu-i rezistă nimeni...

coborârea la iad

toată ziua

Te-am căutat și nu Te-am mai aflat

ca de obicei în Evanghelie sau

în Rugăciune...

târziu

în tăcerea apăsătoare a nopții

Te-am auzit suspinând

în adâncul cel mai îndepărtat
și întunecat al sufletului

acolo unde

cugetul meu i-a împins pe

oamenii care
m-au făcut să sufăr....

și nu vrei
lumina mea
să ieși la mine
fără ei....

ușa din tavan

lumea e o temniță
cu ușa în tavan;

ies din ea doar
cei cu inimile
mai ușoare ca aerul....

adevărata credință

adevărata credință
este curajul
de a coborî cu Hristos
în iadul
adevărului despre tine...

poezia Adevărului

doar în Iisus
Adevărul este iertare
nu osândire...

doar în Iisus
moartea ucide
doar ce împiedică
bucuria de a trăi...

sfârşitul călătoriei

o fereastră luminată
în adâncul nopţii jilave ca un mormânt
vestea bună
a călătorului ostenit
şi îngheţat...

cu bucurie va intra în casă
şi va cina povestindu-şi călătoria
până
va amuţi deodată în faţa
ferestrei luminate
din el...

perspectiva inversă

pe pământ

ajungi

prin Cer

la oameni

prin

Dumnezeu

şi

la tine însuţi

prin lepădarea

de tot

sinele.

Aceasta e Calea Vieţii veşnice.

doar

lumina zilei

e doar sticla

de la icoana

Luminii.

nebunii

lumea, fiule, e marele tren
ce sufletul ni-l poartă
zi de zi
spre infern...

cu mersul lui moale
hipnotic pervers
îi scapă doar nebunii
care sar din mers...

și unde-s aceia, tată,
ce din tren au sărit?

se rostogolesc încă, fiule,
nebunește spre Ceruri
în vreo chilie
de schit...

cursa inutilă

Moș Gheorghe a fost coborât din tren
pentru că nu avea bilet
și bătrânul netulburat a luat-o pe lângă șine
citindu-și Psaltirea cu surâsul lui din Rai.

până nu l-au ajuns din urmă și nu l-au rugat
să se întoarcă
locomotiva nu s-a urnit din loc...

nici n-avea rost pentru că
fără sfinți
lumea însăși e un tren
care nu duce
nicăieri...

test de personalitate 

și păcătosul și sfântul sunt veșnici.
primul:
veșnic nemulțumit.
al doilea:
veșnic mulțumitor.

o zi

cerul e senin dimineaţa liniştită
cel care a gonit norii
bate prin alte părţi...

Cel care mi-a dat să gust
pacea acestei dimineţi
Cel care mi-a curăţit inima
în timp ce dormeam
ca s-o umple
liniştea luminoasă a zorilor
umblă acum prin alţi oameni...

până vine noaptea
trebuie să-L găsesc
nu mă pot întoarce în mine
fără El...

voi merge la oameni necunoscuţi
îi voi întreba ce mai fac
îi voi îmbrăţişa şi îi voi strânge cu inima până
măcar unul din ei va
înţelege
pe Cine caut...

când inima aceluia
îi va rosti Numele

Îl voi găsi.....

o sfântă palmă

ninsoarea
îmi cade prin ochi
ca printr-o fereastră spartă

sufletul nu atinge mâna pe care

mâna mea o strânge
viața trece prin mine fără nici o urmă
trăiesc deodată
al naibii de civilizat și aseptic...

atunci îngerul păzitor îmi trage din milă
o palmă după ceafă
ce-mi bagă mintea
în inimă
trupul
în suflet
și viața
înapoi
în
Viață....

fiara rănită

străpunsă cu toate gândurile mele
în vânarea de suflete a acestei lumi
inima-mi gonea ca o fiară rănită
când Domnul mi-a prins-o
în dulcile-I mâini.

Și-n carnea sălbatică pe Sine S-a strâns
ca o inimă alta pogorâtă de Sus.
și iarăsi pornită-i vânătoarea cu patimi
dar săgețile-n mine
se preschimbă
în lacrimi....
...........................................
străpuns cu toate căderile lumii
în vânarea de suflete eu încă gonesc...
prin codrii de duhuri aleargă spre Cer
o fiară rănită de-un plâns îngeresc....

ars poetica

singura poezie vrednică de acest nume azi

e cea a

Adevărului...

restul e

aurolac 

cumpărat de la librărie...

nu cred

nu cred că le mai pot vorbi
tinerilor...

ei vor să trăiască
ei Îl vor pe Hristos
ca să poată trăi...

iar eu nu mai sunt tânăr
căci știu ce e lumea...
și-L vreau pe Hristos
doar ca să pot
muri...

deschide-mi

nu mai vreau decât să plec...
nu mai vreau decât să plec Doamne...
aici
sunt patru anotimpuri
ale unei veșnice
toamne...

aici de fapt
te ucide
un singur păcat:
dorința de a rămâne

în acest trup al morții
numit
lume...

și plecasem Doamne
chiar din clipa când
ai venit la mine

însă fără smerenie
se preschimbă-n minciună
chiar și credința în Tine:

în loc să mă ducă în Cer
mă afundă
în lume.....

nu mai vreau decât să plec Doamne...
Te rog
deschide-mi poarta strâmtă
prin care pot pleca
și din această ultimă rugăciune...
și din această ultimă
minciună a mea... 

eu

eu
sunt un fiu risipitor
care
în loc să-și înceapă călătoria
stă și o povestește
porcilor....

spovedania unui conferenţiar creştin

m-am aşezat şi am început să conferenţiez.
după câteva minute m-am oprit
înspăimântat:

îmi mai rămăsese doar unul
din cele treizeci
de citate

primite de la cărturari în schimbul
lui Iisus... 

viața mea de dincolo

azi noapte am urmărit înregistrarea unei conferințe...
mă priveam și ascultam vorbind când
sufletul a început deodată
să se dea cu capul de pereții inimii
urlând:
Om nenorocit ce sunt!
Cine mă va izbăvi de trupul
morții acesteia?( Rom 7, 24)....
..........................................................................................
zorii au albit de mult ferestrele
și iarăși toate cele ale vieții acesteia
le fac...
dar cu sufletul
neîncetat alergând
spre
viața mea de dincolo... 

cine este marius iordăchioaia?

este numele creșei în care a fost
închis un sugar ca să nu afle
sânul lui Dumnezeu...

este numele grădiniței în care a fost
închis un copil
ca să nu se joace cu Tatăl său...

este numele școlii în care a fost
închis un elev ca să nu fie
învățat de Ziditorul său....

este numele ospiciului în care a fost
închis un adolescent
ca să nu afle dragostea nebună
din care
și pentru care s-a născut....

este numele de pe eticheta lațului
în care zbătându-se
un bărbat a crezut
că trăiește
intens și adevărat....

și dacă nu s-ar fi urcat Dumnezeu pe cruce
să-l scoată din acest laț
marius iordăchioaia ar fi fost numele
unui nou absolvent
al marii academii
numită LUME
în care toți suntem învățați meticulos
cu tot ce trăim
până la cel mai mic detaliu

să trădăm viața....

P.S. Această academie are și o secție de teologie ortodoxă.

de ce nu-mi place să fiu numit poet

pentru că
mi-e imposibil să recunosc

  -  printre oamenii credincioși

inteligenți și buni între care trăiesc  -  

că eu sunt de fapt

doar un

nenorocit de dependent...

că fiecare cuvânt care mi-e spus

că fiecare carte sau mână ce mi-e întinsă

  -  precum alcoolicul ce caută prin tomberoane

un rest de băutură în sticlele aruncate  - 

le scutur toate în lăuntrul meu ca un nebun 

căutând disperat

o picătură de

milă...

căci fără milă

mi se face rău 

de toate ideile

și viețile posibile...

pentru că mi-e imposibil să recunosc

marea fățărnicie a existenței mele

că nu sunt nici creștin nici poet adevărat ci doar

un nenorocit de dependent 

că fiecare rugăciune pe care o spun

și fiecare poezie pe care o scriu

nu-s decât o mână tremurătoare de cuvinte

cu care 

un om orgolios și mândru cerșește 

cât mai elegant cu putință

o picătură de milă....

tu inimă

ca pe o piatră te-am zvârlit în râul milei
și tu altceva inimă
nu mai căuta

căci știu cum
te vei sufoca te vei zbate
încercând să te prinzi
de vr-un gând
de un rost pe pământ
sau de-o carte
dar
cu nici un chip inimă
nu te voi lăsa:
te voi lua iarăși
și tot mai departe
fără cruțare
te-oi arunca....

căci
tu inimă
draga mea inimă
doar înecându-te-n milă

mă vei salva...