marți, 22 iulie 2014

Pr. Constantin Coman: "Nimic nu face pace intre doua persoane decât iertarea mijlocita de mărturisire". "Nu te poți împărtăși, îmbrățișa cu cineva dacă ești certat"

[...]
- Părinte Profesor, unii se spovedesc o data pe an, alții mai des. Ca și duhovnic, spuneați că veniți la emisiunea noastră, direct din biserica unde ați spovedit, câteva ore bănuiesc. Cum recomandați celor care vin la dumneavoastră sa se spovedească? Cat de des sa o facă?

Exista nevoia ca în preajma sărbătorilor mari sa ne spovedim, sa ne curățim, sa fim pregătiți, pentru ca "agonisirea" de păcate, de eșecuri existențiale, de căderi, de alunecări, de răutăți ne asfixiază pur și simplu ființa, ne limitează sufletul, ne împietrește, ne face mai puțin simțitori și, asa cum ne spălam fizic, are și sufletul nevoie de o spălare, de o primenire periodica. Trebuie sa probeze cineva lucrul acesta, ca sa creadă ce spun eu. Sa se spovedească și va vedea cum devine mai ușor, mai limpede după o spovedanie. Este o foarte mare șansă pentru om spovedania. Sa ne amintim ce ușurare simțim când ne biruim rușinea și mărturisim unui cunoscut sau prieten o greșeală fata de el care ne apasă conștiința. Omul agonisește foarte multe căderi, neputințe, foarte multe eșecuri. Evit sa folosesc cuvântul păcat, deși este un termen tehnic, ca sa nu rămânem într-un limbaj care nu spune nimic, pentru ca uneori este prea des folosit. Merg în direcția aceasta pentru ca omul sa înțeleagă ca păcatul este un eșec, o cădere, o neputință, o alunecare, un insucces, o greșeală etc., care se înregistrează în banda lui de înregistrare sufleteasca si-i apasă sufletul. Ne mărturisim și păcatul se șterge prin mărturisire și prin iertare. Lucrul acesta îl facem și intre noi. Nimic nu face pace intre doua persoane decât iertarea, iertarea mijlocita de mărturisire. Mărturisirea celuilalt ca a greșit, a suspectat, nu avut încredere în tine, te-a înșelat, te-a mințit si-i pare rău, te determina sa-l ierți. Este o foarte mare taina aceasta, din perspectiva duhovniceasca, nemateriala a lucrurilor. Exista în noi un mecanism foarte complex unde se desfășoară, de altfel, aspirația noastră esențială, aceea de a iubi. In cele din urma, păcatul este un obstacol în calea iubirii, este o cădere, o alunecare de la șansa noastră și de la elanul nostru de a iubi semenii, de a-L iubi pe Dumnezeu, lumea, natura, creația. A iubi este sensul propriei noastre existente, este ceea ce ne umple. A greși este omenește, dar tot în firea omului este așezată șansa de a lua drumul de la capăt. Am greșit, spunem, nu trebuia să fac aceasta, am sa încerc să nu mai greșesc. 

[...]

- Spovedania este legata de Împărtășanie, Părinte Profesor?

Sigur ca da! Mai concret spus, Împărtășania este legată de Spovedanie. Nu te poți împărtăși, îmbrățișa cu cineva dacă ești certat. Cu Dumnezeu nu te poți împărtăși dacă ești certat. Trebuie sa te împaci cu El, iar împăcarea se face prin spovedanie, adică Ii ceri iertare: "Doamne, am greșit, iată ce am făcut cu trupul pe care mi l-ai dat Tu, iată în ce mizerie am intrat! Iartă-mă, Doamne, n-am să mai cad, încerc să nu mai fac. Poate de o mie de ori am să mai cad, dar eu o sa mă zbat sa nu mai cad!" Aceasta este o împăcare și primești de la Dumnezeu dezlegare și te poți împărtăși. Nu te poți împărtăși în orice stare, asa cum nu te poți îmbrățișa cu cineva mincinos și ipocrit, nici când ești certat, nici când i-ai făcut un rău. Aceea nu este îmbrățișare, ci este trădare, ca sărutul lui Iuda. Nu putem înțelege spovedania decât în acest context, în relație cu Dumnezeu. Cel care are nevoie de Dumnezeu, trăiește cu Dumnezeu, se raportează la Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu, Il crede pe Dumnezeu ca fiind lucrător în viata lui, acela simte nevoie de Spovedanie și înțelege rostul foarte firesc al acesteia. Ii îndemnam pe cei care sunt neinformați sau needificați, să facă pasul, să încerce. Iar cei care stau într-o nepăsare, deși aud și știu și se întreabă, își pun probleme, dar stau 30 de ani, 40 de ani fără sa se spovedească, sunt foarte vinovați fata de ei înșiși. Nu știu ce înseamnă sa se spele sufletește, măcar o data. Sa facă experienta sa stea nespălați 30 de ani trupește. Putem sta nespălați? Ne putem suporta? Cum nu suportam pojgita de necurăție de pe parul nostru, de pe ochii noștri, nici sufletul nu poate suporta zgura care se așează pe el de-a lungul anilor!

Sursa: Pr. Constantin Coman,  Intre iluzia împlinirii și certitudinea eșecului sau dintr-un interviu la Radio Romania Actualitati cu Remus Radulescu, 2013, Despre Spovedanie

vineri, 18 iulie 2014

Cuviosul Paisie Aghioritul despre curatia inimii si dragostea pentru Dumnezeu


Pentru curățirea inimii este trebuință de rugăciune și nevoință


- Gheronda, cum se curăță inima?

- Cu smerenia, neținerea de minte a răului, jertfirea de sine, purtarea dezinteresata, spovedania gândurilor, nevoință, rugăciunea, și mai ales cu Rugăciunea lui Iisus se curata inima. Rugăciunea "Doamne Iisuse ..." arunca afară tot balastul pe care-l are inima.

- Gheronda, se poate curăți inima numai cu "Doamne Iisuse..."?

- Nu, nu se poate face curățirea numai cu "Doamne Iisuse..." dacă nu exista împreună cu ea și smerenie și nu se face nevoință corespunzătoare. Daca te rogi și nu te străduiești sa le faci și pe celelalte despre care ți-am spus, atunci osteneala este zadarnica. Sau dacă le faci pe acelea și treci cu vederea rugăciunea, iarăși osteneala este zadarnica. Nevoiește-te și roagă-te totodată, cere ajutorul lui Dumnezeu cu rugăciunea si astfel, încet-încet, ți se va curăți inima. Nevoință și rugăciunea merg împreună.

Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea în inima


- Gheronda, uneori, atunci când rostesc rugăciunea, ca sa nu-mi fuga mintea, spun: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubesc".

- Cum se poate sa-L iubești pe Hristos și să-ți fuga mintea atunci când rostești Rugăciunea? Daca spui rugăciunea asa o data, nu-i nimic, dar dacă o spui continuu, este minciună. Adică să nu avem ceva în inima, altceva în minte și altceva să spunem cu buzele. Caci atunci ni se potrivește cuvântul: "Poporul acesta Ma cinstește cu buzele, iar inima lor este departe de Mine"(Isaia 29, 13; Matei 15, 8).

 - Gheronda, de ce rostesc Rugăciunea lui Iisus fără căldură?

- Deoarece te împrăștii în cele din afară, inima ta este în altă parte. Lipsește tresăltarea, dragostea pentru Dumnezeu și din aceasta pricina și rugăciunea este fără putere. Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea în inima și apoi omul "înnebunește".

- Gheronda, cum izbutește cineva sa aibă neîncetată dorirea către Dumnezeu și să rostească rugăciunea din inima?

- Dacă are mereu în minte sa binefacerile lui Dumnezeu și propria sa nerecunoștință, inima ii este străpunsă și începe sa lucreze. Inima singura este împunsă de mărinimie, după care urmează rugăciunea. De aceea să ia întotdeauna gânduri pline de mărinimie și de smerenie. Astfel va veni înlăuntrul tău Harul lui Dumnezeu, pentru ca Domnul în inima celor smeriți locuiește, (Cf. Isaia 66, 1-2), și atunci inima ți se va îndulci, iar rugăciunea se va face din inima.

- Dar atunci nu poate veni vreun gând rău, Gheronda?

- Nu, nu poate. Ca sa vina un gând rău, trebuie sa încetezi rugăciunea. Dar chiar dacă vei înceta să rostești rugăciunea cu mintea și o vei rosti cu inima, tot nu poate veni, pentru că se roagă inima.

- Gheronda, dați-mi binecuvântare ca sa-mi adun mintea.

- Ma rog să ți se adune mintea în inima. Dar ce înțelegem când spunem "inima"? Inima nu este un urcior, înlăuntrul căruia vom baga mintea, ci inima este ceea ce simțim. Prin urmare, atunci când spunem "sa se adune mintea în inima", înțelegem să se adune în dragoste, în bunătate, în dorința arzătoare, în acea tresăltare, în acel ceva dulce... De vreme ce Dumnezeu este Dragoste și inima are dragoste, dacă este curățită, atunci omul are înlăuntrul sau pe Dumnezeu. "Sa iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toate inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău...(Matei 22, 37; Marcu 12, 30; Luca 10, 27). Sa-L iubești cu toată ființa ta. Daca mintea se va îndulci de dragostea și bunătatea inimii, când va rosti "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă", se va cutremura în întregime.

In viata duhovnicească lucrul cel mai important este ca omul să-și curețe inima, astfel încât sa-L primească pe Hristos, și să-și tina mintea în frâu ca s-o îndulcească înlăuntrul inimii. Daca mintea se va îndulci înlăuntrul inimii, nu va mai voi sa plece; așa cum pe un copilaș, de-l vei lăsa liber într-o cofetărie, nu va mai voi sa iasă de acolo.



joi, 17 iulie 2014

Noaptea la schit - poezii de Pr. Trandafir Vid


Schit


Schit;
miezonoptici şi lilieci,
întuneric şi clopote reci.
Mă iartă Tu Doamne. Plâng…
plâng cu lacrimi din veci.
Mi-e teamă să privesc la icoane.
Mi-e greu.
O văd peste tot sfinte Doamne,
iar eu
plâng după pruncul ce-L ţine în braţe.
Albeşte-mi amintirea fecioarei
căci ştiu:
nicicând n-oi fi vrednic
de-a-i fi şi eu fiu.
Scrisa de Pr. Trandafir Vid
in manuscrisul Sine Deo Nihil

Apus la schit


Seara târziu
tăcerea se cunună cu frunzele.
Întunericul mângâie încet
amintirile.
Răstignirile
îşi preling urmele tremurând
pe pământ.
Sfântul vânt
mişcă smerit toaca din altarul de vară.
Afară
Sunt toate plecate ca într-un vis.
În paraclis
preotul tămâiază de “lumină de seară”
iară
pădurea şopteşte otpustu-n suspin:
“Dă-ne-o noapte cu stele Stăpâne”.
Şi mormintele răspund fericite:
“Amin”.
Scrisa de Pr. Trandafir Vid
in manuscrisul Sine Deo Nihil

De acelasi autor:
Miresme de trandafir din intelepciunea Parintilor pustiei

miercuri, 16 iulie 2014

Rugaciunea cu intrebuintarea Psalmilor, pentru diferite "cazuri", notate de Sfântul Arsenie Capadocianul


Rugaciunea cu "cazurile" Sfântului Arsenie


- Gheronda, cum ati inceput sa va rugati cu Psaltirea folosind "cazurile" Sfântului Arsenie?

- Sfantul Arsenie, deoarece nu avea in Molitfelnic rugaciunile corespunzatoare pentru toate cazurile în care oamenii ii cereau ajutor, folosea și Psalmii. A scris într-un caiet împrejurarea pentru care folosea fiecare psalm. Când acest caiet a ajuns în mâinile mele, am început sa citesc Psaltirea, făcând rugăciune pentru situația în care se citea fiecare psalm. Imi spune gândul ca în rugăciunea cu Psaltirea mult ajuta și Sfântul Arsenie.

- Gheronda, Sfântul Arsenie mijlocește mai mult la Dumnezeu, deoarece vede ca ne rugam în felul în care se ruga și el?

- Da, desigur. Am in vedere niste imprejurari.

- Gheronda, cum sa citesc Psalmii și sa ma rog pentru o anumita problema?

- Tu cum ii citesti?

- Eu citesc mai întâi împrejurarea și după aceea Psalmul.

- Nu! La început trebuie sa faci o buna expunere. Sfântul Arsenie era Sfânt și pentru el era suficient să citească numai Psalmul. Noi sa nu spunem la început un "Miluiește-mă, Dumnezeule"? Si, după ce citim Psalmul, sa nu rostim Doxologia? Sa nu facem și câteva metanii? Așadar, mai întâi sa spui Psalmul 50 și sa ceri cu smerenie mila lui Dumnezeu. Apoi sa spui troparul: "Sub milostivirea ta scăpam Născătoare de Dumnezeu" și troparul Sfântului Arsenie, ca sa invoci milostivirea Maicii Domnului si a Sfântului. Apoi sa citești împrejurarea pentru care se rostește Psalmul si in continuare Psalmul. La sfarsit sa spui: "Slava... Si acum...", "Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule" de trei ori, iar la sfarsit Doxologia ca mulțumire lui Hristos și "Cuvine-se cu adevarat", ca multumire Maicii Domnului. Sa faci și metanii cate poți.

- Gheronda, uneori ma străduiesc sa aflu dacă Psalmul are legătură cu împrejurarea pentru care îl folosea Sfântul.

- Împrejurările au mai multă sau mai putină legătură cu noima Psalmului. Însa pe Sfântul Arsenie îl interesa mai mult să se roage, iar nu dacă conținutul Psalmului avea vreo legătură cu împrejurarea pentru care se ruga.

- Gheronda, pot sa citesc la început mai multe situații și după aceea sa citesc și Psalmii care se rostesc pentru situațiile respective?

- Daca citești mai multe împrejurări deodată, le vei uita. Mai bine să citești fiecare împrejurare înainte de Psalm, pentru a-ți mișca inima. Atunci cand se roaga cineva pentru o anumita problema, aceasta ajuta mai mult la rugaciunea facuta din inima.

- Gheronda, la slujba îmi vine greu sa urmăresc Psaltirea.

- Poti vedea la chilie care sunt situațiile care corespund Psalmilor care se vor citi la slujba bisericii, iar când auzi Psalmii, sa te rogi pentru ele. Iar dacă în biserica nu-ți aduci aminte situațiile, atunci sa spui "Dumnezeul meu, ajuta în situația la care se refera Psalmul", iar apoi sa rostești "Doamne Iisuse".

Să ne rugam și pentru alte situații


- Gheronda, cand merg la chilie, dupa ascultare, de obicei fac rugaciune pentru diferite imprejurari. Oare ma va ajuta sa citesc si unii Psalmi care se rostesc pentru împrejurări asemănătoare?

- Dacă vrei, incearcă! Te va ajuta. Mai întâi să citești împrejurarea pentru care se rostește Psalmul, apoi sa faci rugăciune pentru împrejurarea concretă si dupa aceea sa citesti Psalmul. Psaltirea ajută mult la rugăciunea inimii. Tu singura iti vei da seama mai târziu. Eu, dupa ce citesc cazul respectiv, fac rugăciunea inimii și nu menționez numai un caz, ci multe. Adică, pornind de la "cazurile" Sfântului Arsenie ma rog și pentru alte cazuri. Si pe toate le abordez și duhovnicește și material. La Psalmul 1, pe care Sfântul Arsenie il citea pentru rodirea pomilor sau a vitei-de-vie ce se plantau, eu mai întâi spun: "Tot ceea ce se plantează, sa se prindă". Apoi ma rog și pentru fiecare început. Si spun: "Copilașii care se nasc, să fie binecuvântați, să facă pricopseala. Orice cuvânt duhovnicesc care se seamănă și orice lucru duhovnicesc care se începe, să rodească". La Psalmul 105, care este pentru luminarea dumnezeiasca, ma rog și pentru cei orbi. La Psalmul 122, care este pentru cei orbi, ma rog și pentru ca Dumnezeu sa lumineze toată lumea. Fiecare, pornind de la cazul pe care îl menționează Sfantul Arsenie, poate afla și alte cazuri și sa se roage. Si tu, dacă vrei să începi o lucrare duhovniceasca, sa iei Psaltirea la rand si toate "cazurile" Sfântului Arsenie sa le tâlcuiești și duhovnicește și să te rogi cu inima. Pornind de la un caz al Sfântului Arsenie, poti sa-mi spui si pentru ce altceva te-ai ruga?

- Cu ceva vreme mai înainte, Gheronda, am avut probleme cu urechile și am citit Psalmul 95, pe care Sfantul Arsenie îl citea ca Dumnezeu sa dea auzire surzilor. Ma rugam și pentru toți surzii, dar și pentru copii, ca sa-i asculte pe părintii lor, precum și pentru ucenicim ca sa facă ascultare.

- Vezi, deoarece ai trecut prin această situație și ai suferit, lesne ai putut sa te gândești și la ceilalți care suferă. Sa te străduiești să te doară pentru toată lumea, chiar dacă tu nu treci prin stările grele prin care trec oamenii. Si astfel, încet-încet, te va durea pentru toți oamenii de pretutindeni și vei face pentru ei rugăciune din inima. Te va durea inima și din durere va țâșni rugăciunea.

- Gheronda, se scurge mult timp și atunci când citesc cazul pentru care se rostește un Psalm și încerc sa mă gândesc și la alte cazuri asemănătoare.

- Nu este nevoie să te gândești să găsești un caz nou, caci aceste cazuri se ivesc dintr-o data în inima, într-o clipeala de ochi. In situația aceasta eu sunt avantajat pentru ca am în vedere durerea lumii, starea în care se afla ea, și de aceea mă doare. De fiecare dată, potrivit cu situațiile, găsesc altele noi. De la cazul unui Psalm mă duc la o persoană cunoscută și apoi la toți cei necunoscuți care au aceeași problemă. Dar nici voi sa nu trăiți cu indiferentă, ci să vă gândiți cât de mult suferă lumea, ca să vă rugați din inimă. Totul este ca inima să lucreze.   


Randuiala de rugăciune folosind cazurile Psalmilor Sfântului Arsenie


PSALMUL 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

A PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU


Sub milostivirea ta scăpând, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, ci din primejdii ne slobozește pe noi, una Curata, una binecuvântată.

TROPARUL Sfântului Arsenie Capadocianul


Viata placuta lui Dumnezeu petrecand si vas cinstit Mangaietorului facandu-te, purtatorule de Dumnezeu Arsenie, te-ai aratat si primitor al darului facerii de minuni, tuturor dandu-le grabnic ajutor; Parinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.

Citim cazul pentru care voim sa ne rugam si in continuare Psalmul corespunzator.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule (X3).
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Si acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

DOXOLOGIA


Tie slava se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, și Tie slava înălțăm Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum și pururea si in vecii vecilor. Amin.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. 
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare.
Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. 
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii. 
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi. 
Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. 
În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. 
Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. 
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. 
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. 
Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. 
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. 
Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. (de 3 ori)
Doamne, mila Ta este in veac, lucrurile mainilor Tale nu le trece cu vederea.
Tie se cuvine lauda, Tie se cuvine cantare, Tie slava se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevarat


Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. 

 DIFERITE CAZURI IN CARE SE CITESC PSALMII


Psalmul 1: Atunci cand se planteaza pomi sau vita-de-vie, ca sa rodeasca.
Psalmul 2: Pentru ca Dumnezeu sa-i lumineze pe cei care merg la congrese.
Psalmul 3: Pentru ca sa se depărteze răutatea de la oameni; pentru ca sa nu-i chinuiască si sa-i mâhnească pe nedrept pe semenii lor.
Psalmul 4: Pentru ca Dumnezeu sa-i vindece pe oamenii sensibili, care s-au imbolnavit de melancolie din pricina purtarii oamenilor nemilosi.
Psalmul 5: Pentru ca Dumnezeu sa vindece ochii răniți, loviți de omul rau.
Psalmul 6: Pentru ca Dumnezeu sa-l slobozească pe omul căruia i s-au făcut farmece.
Psalmul 7: Pentru cei care au pătimit de frica, de înfricoșările si de amenințările oamenilor rai.
Psalmul 8: Pentru cei care au pătimit rău de la demoni sau de la oamenii vicleni.
Psalmul 9: Pentru ca sa înceteze sa te mai înfricoșeze demonii în somn sau cu închipuiri in timpul zilei.
Psalmul 10: Pentru sotii cu inima împietrită care se cearta și se despart. (Cand il chinuieste pe nedrept cel aspru sau cea aspra pe cel sensibil)

Psalmul 11: Pentru cei nebuni care au și răutate și fac rău oamenilor.
Psalmul 12: Pentru cei care suferă de ficat.
Psalmul 13: Pentru (izgonirea) demonului înfricoșător (De trei ori pe zi, trei zile)
Psalmul 14: Pentru ca hoții să-și schimbe gândul și sa se întoarcă fără izbândă si pocaiti.
Psalmul 15: Ca sa se afle cheia când s-a pierdut.
Psalmul 16: Pentru mare clevetire (De trei ori pe zi, trei zile)
Psalmul 17: Atunci cand se face cutremur sau calamitate, potop de ape și trăsnete.
Psalmul 18: Pentru ca mamele sa se slobozească la nașterea lor.
Psalmul 19: Pentru sotii care nu fac copii datorita unei infirmitati, pentru ca sa-i vindece Dumnezeu și sa nu se despartă.
Psalmul 20: Pentru ca Dumnezeu să înmoaie inimile bogaților, pentru a face milostenie celor săraci.

Psalmul 21: Pentru ca Dumnezeu să împiedice incendiile, pentru ca sa nu se facă rău.
Psalmul 22: Pentru ca Dumnezeu sa îmblânzească copiii neastâmpărați și neascultători, care ii mâhnesc pe părintii lor.
Psalmul 23: Pentru ca să se deschidă ușa, atunci când se pierde cheia.
Psalmul 24: Pentru oamenii pe care ii pizmuiește mult diavolul și le aduce mereu piedici în viata lor, ca sa cârtească.
Psalmul 25: Atunci cand cere cineva ceva bun de la Dumnezeu, pentru ca sa i-l dea fără sa-l vatăme.
Psalmul 26: Pentru ca Dumnezeu sa-i păzească pe săteni de oștirile vrăjmașe, ca să nu facă rău oamenilor și jafuri în gospodăriile lor.
Psalmul 27: Pentru ca Dumnezeu să-i vindece pe cei bolnavi de neurastenie și pe toți cei care suferă de nervi.
Psalmul 28: Pentru cei care suferă de rău de mare și se tem când este furtuna mare.
Psalmul 29: Pentru cei care se primejduiesc departe, printre popoarele barbare si necredincioase, ca sa-i păzească Dumnezeu pe ei, iar pe aceia sa-i lumineze si sa-i îmblânzească ca sa-L cunoască pe Dumnezeu.
Psalmul 30: Pentru ca Dumnezeu sa dea belșug semănaturilor și roadelor din pomi, atunci când vremea nu este prielnica.

Psalmul 31: Pentru ca sa afle călătorii drumul, atunci când se rătăcesc și se chinuie.
Psalmul 32: Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevărul în privința celor închiși pe nedrept, ca sa fie eliberați.
Psalmul 33: Pentru cei care se afla în agonia morții, când sunt chinuiți de demoni în ceasul morții sau pentru oștirile vrăjmașe, atunci când amenință să calce hotarele ca să facă rău.
Psalmul 34: Pentru ca Dumnezeu sa-i slobozească pe oamenii plini de bunătate de cursele oamenilor vicleni, care își bat joc de oamenii lui Dumnezeu.
Psalmul 35: Pentru a se șterge cu desăvârșire vrăjmășia de după certuri sau neînțelegeri.
Psalmul 36: Pentru oamenii răniți profund de crimele făcătorilor de rele.
Psalmul 37: Când te dor maxilarele din pricina dinților stricați.
Psalmul 38: Pentru ca oamenii cei părăsiți și nefericiți sa găsească de lucru, ca sa nu se întristeze.
Psalmul 39: Pentru ca sa revină dragostea intre șefi și funcționări, atunci când se creează neînțelegeri.
Psalmul 40: Pentru ca mamele sa se slobozească la naștere, când au naștere prematură.

Psalmul 41: Pentru tineri când se îmbolnăvesc de dragoste, când este rănită o persoană și se întristează.
Psalmul 42: Pentru ca sa fie sloboziți cei robiți din temnițele neamului vrăjmaș.
Psalmul 43: Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevărul soților care nu se înțeleg, ca să se împace.
Psalmul 44: Pentru oamenii care suferă de inima sau de rinichi.
Psalmul 45: Pentru tinerii pe care vrăjmașul ii împiedică sa facă familie (sa se căsătorească).
Psalmul 46: Pentru a se liniști slujitorul sau robul când fuge rănit sufletește de la stăpânul său și să afle de lucru.
Psalmul 47: Atunci cand se fac mari catastrofe și jafuri de către cete de pirați barbari. (Sa se citească continuu 40 de zile)
Psalmul 48: Pentru cei care fac munci primejdioase.
Psalmul 49: Pentru ca oamenii rătăciți să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, ca să se mântuiască.
Psalmul 50: Atunci cand din pricina păcatelor noastre vine mania pedagogica a lui Dumnezeu (epidemie de boala și de moarte la oameni sau la animale).

Psalmul 51: Pentru ca stăpânitorii împietriți la inima sa se pocăiască și sa se facă milostivi, ca sa nu chinuiască poporul.
Psalmul 52: Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze mrejele ca sa se umple de peste.
Psalmul 53: Pentru ca Dumnezeu sa-i lumineze pe cei bogați care au robi cumpărați, ca sa-i slobozească.
Psalmul 54: Pentru ca sa se restabilească numele cel bun al familiei care a fost clevetita.
Psalmul 55: Pentru cei sensibili care au fost răniți sufletește de semenii lor.
Psalmul 56: Pentru oamenii care suferă de durere de cap din pricina multei mâhniri.
Psalmul 57: Pentru ca sa se îndrepte spre bine lucrurile cele care lucrează pentru bine, să împiedice Dumnezeu orice lucrare vicleană a demonilor sau a oamenilor pizmași.
Psalmul 58: Pentru muti, ca Dumnezeu sa le dea grai.
Psalmul 59: Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevărul, când este clevetita o mulțime de oameni.
Psalmul 60: Pentru cei care se îngreuiază la lucru, fie din trândăvie, fie din frica.

Psalmul 61: Pentru ca Dumnezeu sa slobozească din încercări pe omul slab la suflet, care nu are răbdare si cârtește.
Psalmul 62: Pentru a rodi ogoarele și pomii, când este lipsa de apa.
Psalmul 63: Când este muscat omul de lup sau de câine turbat. ( Sfântul le dădea sa bea și din apa binecuvântată)
Psalmul 64: Pentru ca negustorii sa aibă binecuvântare, ca sa nu palavragească și să nedreptățească pe oamenii simpli.
Psalmul 65: Pentru ca cel viclean să nu aducă ghinioane în case și  să mâhnească familiile.
Psalmul 66: Pentru ca sa se binecuvinteze pasările (crescătoriile de pasări)
Psalmul 67: Sa se slobozească maicile care se îngreuiază sa lepede, atunci când pătimesc ceva rău.
Psalmul 68: Atunci când se fac catastrofe iar râurile se revarsă luând case și oameni.
Psalmul 69: Pentru oamenii sensibili care se mâhnesc pentru cel mai mic lucru și se deznădăjduiesc, ca sa-i întărească Dumnezeu.
Psalmul 70: Pentru oamenii părăsiți care devin împovărați din invidia diavolului și ajung la deznădejde, ca sa afle ajutor și ocrotire de la Dumnezeu.

Psalmul 71: Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze noua recolta, pe care țăranii au adus-o în casele lor.
Psalmul 72: Pentru ca să se pocăiască oamenii făcători de rele.
Psalmul 73: Pentru ca Dumnezeu sa-i păzească pe țăranii care lucrează pe ogoarele lor, atunci când vrăjmașii au înconjurat satul.
Psalmul 74: Pentru ca să se îmblânzească stăpânul barbar, și sa nu-i chinuiască pe semenii lui, pe lucrători.
Psalmul 75: Pentru mama care se teme la naștere, ca s-o întărească și s-o păzească Dumnezeu.
Psalmul 76: Atunci când nu exista înțelegere intre părinti și copii, pentru a-i lumina Dumnezeu, ca sa asculte copiii pe părinti, iar părinții sa arate dragoste.
Psalmul 77: Pentru ca Dumnezeu sa-i lumineze pe cei care împrumută, ca sa nu-i silească pe semenii lor pentru datoria lor și sa fie milostivi.
Psalmul 78: Pentru ca să păzească Dumnezeu satele de jafuri și catastrofe din partea armatelor vrăjmașe.
Psalmul 79: Pentru ca să-l vindece Dumnezeu pe om, atunci când i se umfla fata și-l doare tot capul.
Psalmul 80: Pentru ca Dumnezeu să aibă grija de cei săraci, care sunt lipsiți și se mâhnesc din pricina lipsei și se amărăsc.

Psalmul 81: Pentru ca oamenii să cumpere produsele țăranilor, pentru ca aceștia sa nu se întristeze și amărască.
Psalmul 82: Pentru ca Dumnezeu să-i împiedice pe oamenii rai care vor sa facă ucideri.
Psalmul 83: Pentru ca Dumnezeu să păstreze bine toate bunurile casei, animalele și produsele producătorilor.
Psalmul 84: Pentru ca Dumnezeu să-i vindece pe oamenii care au fost răniți de tălhari și au pătimit și din pricina fricii.
Psalmul 85: Pentru ca Dumnezeu să izbăvească lumea atunci când vine holera și mor oameni.
Psalmul 86: Pentru ca Dumnezeu să prelungească viata familiștilor care mai au obligații familiale.
Psalmul 87: Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe toți oamenii fără ocrotire, care sunt chinuiți de semenii lor nemilostivi.
Psalmul 88: Pentru ca Dumnezeu să-i întărească pe oamenii cei bolnăvicioși și neputincioși pentru a putea lucra, fără să se obosească și să se mâhnească.
Psalmul 89: Pentru ca Dumnezeu să dea ploaie atunci când este seceta sau seaca fântânile, sa scoată apa.
Psalmul 90: Pentru ca să piară diavolul atunci când se arată omului și-l înfricoșează.

Psalmul 91: Pentru ca Dumnezeu să dea ințelepciune oamenilor ca sa sporească duhovnicește.
Psalmul 92: Pentru ca Dumnezeu să păzească corabia când se primejduiește de furtuna puternica pe mare (Aruncă și apa sfințită în cele patru parți ale corabiei)
Psalmul 93: Pentru ca Dumnezeu să-i lumineze pe oamenii cei fără rânduiala, care pricinuiesc probleme neamului și tulbura poporul, chinuindu-l cu neorânduieli și vrăjmașii.
Psalmul 94: Pentru a nu se apropia vrăjile de cei căsătoriți și a crea probleme și neînțelegeri.
Psalmul 95: Pentru ca Dumnezeu sa dea auz celor surzi.
Psalmul 96: Pentru a se depărta vrăjile de la oameni.
Psalmul 97: Pentru ca Dumnezeu să dea mângâiere oamenilor întristați, ca sa nu se mâhnească peste măsură.
Psalmul 98: Pentru ca Dumnezeu să-i binecuvinteze și sa-i umple de Har pe tinerii care vor sa se afierosească Lui.
Psalmul 99: Pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze și sa împlinească dorințele dumnezeiești ale oamenilor.
Psalmul 100: Pentru ca Dumnezeu să dea harisme oamenilor făcători de bine, ca să-i ajute pe semenii lor.

Psalmul 101: Pentru ca Dumnezeu să-i binecuvinteze pe oamenii cu funcții înalte, ca sa ajute lumea cu bunătate și înțelegere.
Psalmul 102: Pentru a veni ciclul (la femei) când întârzie.
Psalmul 103: Pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze bunurile oamenilor, ca sa nu fie lipsiți și sa se mâhnească, ci sa slăvească pe Dumnezeu.
Psalmul 104: Pentru ca oamenii sa se pocăiască și să-și mărturisească păcatele
Psalmul 105: Pentru ca Dumnezeu sa-i lumineze pe oameni, ca sa nu se abata din calea mântuirii.
Psalmul 106: Pentru ca Dumnezeu sa ridice sterpăciunea femeilor.
Psalmul 107: Pentru ca Dumnezeu sa-i smerească pe vrăjmași, ca să-și schimbe intențiile lor cele rele (De 7 ori pe zi, 7 zile)
Psalmul 108: Pentru ca Dumnezeu sa-i vindece pe lunateci sau sa-i miluiască pe martorii mincinoși, ca sa se pocăiască.
Psalmul 109: Pentru ca cei mai tineri sa aibă respect fata de cei mai mari.
Psalmul 110: Pentru ca să se pocăiască judecătorii cei nedrepți și sa judece cu dreptate poporul lui Dumnezeu.

Psalmul 111: Pentru ca Dumnezeu să-i păzească pe soldați, atunci când merg la război.
Psalmul 112: Pentru ca Dumnezeu sa dea binecuvântare văduvei sărace, ca să-și plătească datoriile și sa scape de închisoare (De 3 ori pe zi, 3 zile)
Psalmul 113: Pentru ca Dumnezeu sa vindece copii întârziați mintal și cu mongolism.
Psalmul 114: Pentru ca Dumnezeu sa dea binecuvântare și mângâiere nefericiților copii săraci, ca sa nu fie disprețuiți de copiii celor bogați și sa se mâhnească.
Psalmul 115: Pentru ca Dumnezeu sa vindece înfricoșătoarea patima a minciunii.
Psalmul 116: Pentru ca familiile sa păstreze dragostea și armonia intre ele și sa-L slăvească pe Dumnezeu.
Psalmul 117: Pentru ca Dumnezeu sa-i smerească pe barbari când înconjoară satul și-l amenință, și sa întoarcă intențiile lor cele rele (De 3 ori pe zi, șapte zile)
Psalmul 118: Pentru ca Dumnezeu sa-i lovească pe barbari și sa smerească mândria lor, atunci când junghie femeile și copiii nevinovați (De 3 ori pe zi, 7 zile)
Psalmul 119: Pentru ca Dumnezeu sa dea răbdare și îngăduință oamenilor care sunt nevoiți sa fie împreună cu oameni vicleni și nedrepți.
Psalmul 120: Pentru ca Dumnezeu să-i păzească pe robi de mâini vrăjmașe, ca să nu le facă rău pană ce se vor slobozi.

Psalmul 121: Pentru ca Dumnezeu să-i vindece pe oamenii ce suferă de deochi.
Psalmul 122: Pentru ca Dumnezeu să dea lumina orbilor și sa vindece ochii bolnavi.
Psalmul 123: Pentru ca Dumnezeu să-i păzească pe oameni de șerpi, ca sa nu-i muște.
Psalmul 124: Pentru ca Dumnezeu să păzească proprietățile oamenilor drepți de oameni rai.
Psalmul 125: Pentru ca Dumnezeu să vindece pe oamenii care suferă mereu de dureri de cap.
Psalmul 126: Pentru ca Dumnezeu să liniștească familia, atunci când se cerata.
Psalmul 127: Pentru ca să nu se apropie răutatea vrăjmașului niciodată de case și să se mențină pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu în familie
Psalmul 128: Pentru ca Dumnezeu să-i vindece pe oamenii care suferă de migrena, de dureri de cap și sa-i miluiască pe oamenii cei împietriți la inima și lipsiți de discernământ, care ii mâhnesc pe cei sensibili.
Psalmul 129: Pentru ca Dumnezeu să dea curaj și nădejde începătorilor, ca să nu se îngreuieze în munca lor.
Psalmul 130: Pentru ca Dumnezeu să dea oamenilor pocăință și mângâiere cu nădejde, ca să se mântuiască.
Psalmul 131: Pentru ca sa I se facă mila lui Dumnezeu de lume, atunci când din pricina păcatelor noastre se fac mereu războaie.
Psalmul 132: Pentru ca Dumnezeu să lumineze neamurile să se împrietenească și sa se liniștească oamenii.
Psalmul 133: Pentru ca Dumnezeu să-i păzească pe oameni de orice primejdie.
Psalmul 134: Pentru ca oamenii să se adune în vremea rugăciunii și sa se unească mintea lor cu Dumnezeu.
Psalmul 135: Pentru ca Dumnezeu să-i ocrotească pe refugiați, când își părăsesc casele lor și pleacă sa se izbaveasca de barbari.
Psalmul 136: Pentru ca Dumnezeu să-l întărească pe omul care are un caracter nestatornic.
Psalmul 137: Pentru ca Dumnezeu să-i lumineze pe mai-marii locului, ca oamenii să afle înțelegere pentru cererile lor.
Psalmul 138: Pentru ca diavolul să înceteze sa-i mai ispitească pe oamenii sensibil cu gânduri hulitoare.
Psalmul 139: Pentru ca Dumnezeu să îmblânzească pe familistul certăreț, care chinuiește toată familia.
Psalmul 140: Pentru ca Dumnezeu să îmblânzească pe conducătorul barbar al locului, care ii chinuiește pe semenii lui.

Psalmul 141: Pentru ca Dumnezeu să-l îmblânzească pe răzvrătitul care face rău. Si kurd de ar fi se face miel.
Psalmul 142: Pentru ca Dumnezeu s-o păzească pe mama în vremea sarcinii, ca sa nu lepede.
Psalmul 143: Pentru ca Dumnezeu să liniștească pe poporul tulburat, ca sa nu se facă război civil.
Psalmul 144: Pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze lucrările oamenilor, ca sa fie bineplăcute lui Dumnezeu.
Psalmul 145: Pentru ca Dumnezeu să oprească hemoragiile oamenilor.
Psalmul 146: Pentru ca Dumnezeu să-i vindece pe oamenii care au fost loviți și răniți la maxilare de către oameni rai.
Psalmul 147: Pentru ca Dumnezeu să îmblânzească animalele sălbatice din munte, ca sa nu facă rău oamenilor și pagube în semănaturi.
Psalmul 148: Pentru ca Dumnezeu să facă vreme prielnică, ca oamenii sa aibă belșug de roade și sa-L slăvească pe Dumnezeu.

Sfarsitul cazurilor Sfântului Arsenie

Psalmul 149: Ca recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu pentru marile lui faceri de bine și pentru multa Sa dragoste, care nu are hotare și ne rabdă (Starețul Paisie Aghioritul)
Psalmul 150: Pentru ca Dumnezeu sa dea bucurie și mângâiere fraților noștri înstrăinați, care se afla în străinătate, și fraților noștri adormiți, care se afla într-o străinătate mai îndepărtată. Amin. (Starețul Paisie Aghioritul)


duminică, 13 iulie 2014

Parintele Dumitru Staniloae despre "spiritualitatea si cultura romana in lumina credintei ortodoxe"


Spiritualitatea si cultura romana in lumina credintei ortodoxe


Tema anuntata in acest titlu e prea vasta ca sa fie infatisata in toata bogatia ei. De aceea, o vom schita doar prin cateva exemplificari.

1. Vom lua mai intai un exemplu din folclorul poporului roman. Si anume, tema sacrificiului din legenda manastirii Arges. Cand D-na Lidia Ionescu-Staniloae a prezentat aceasta tema la Simpozionul sud-est european de la Heidelberg din septembrie 1976, un benedictin maghiar a remarcat ca desi tema sacrificiului e prezenta in creatia folclorica a mai tuturor popoarelor din sud-estul european si chiar a altor popoare, numai la poporul roman tema sacrificiului e pusa in legatura cu o biserica, mai precis cu o manastire. La toate celelalte popoare e pusa in legatura cu un pod, sau cu o alta constructie. La fel, a observat el, numai la poporul roman jertfitorul se preface intr-o fantana din care isi astampara setea, sau isi reinnoiesc puterea de viata trecatorii. Astfel, in gandirea poporului roman cladirea unei biserici (sau, mai precis, a unei manastiri) si saparea unei fantani sunt cele mai nobile si mai generoase realizari si tocmai prin aceasta sunt legate de o jertfa, sau de o totala depasire de sine a celui ce le da fiinta.

In manastire vor trai oameni care si-au jertfit viata lor lui Dumnezeu. Sacrificiul vietii lor are o prima sursa de inspiratie si da putere in jertfa celui ce a zidit locasul, care face posibila sporirea lor in duhul acestei totale renuntari a lor la ei insisi. Totul e centrat in acest locas pe jertfa: de la cladirea lui pana la vietuirea celor ce vor petrece in el de-a lungul veacurilor viitoare in duh de jertfa. O manastire e o linie continua de jertfa de la inceputul ei pana la sfarsitul veacurilor. Din jertfa se naste si in jertfa isi prelungeste existenta pana la capat. Pe un plan mai moderat, acest fenomen are loc si in existenta oricarei biserici. Credinciosii oricarei biserici iau pilda si putere de depasire a egoismului lor in ambianta bisericii, in al carei altar sunt zidite moaste de martir, cum astfel de moaste sunt cusute si in antimisul de pe Sfanta Masa din altar. Dar in mod principal viata lor de daruire jertflenica se hraneste din jertfa euharistica de pe altarul Bisericii.

Daca mai amintim ca numele Manole e forma prescurtata a lui Emanuel, un alt nume al lui Hristos ("cu noi este Dumnezeu"), si ca trupul in greceste e de genul feminin (sarx) avem in legenda manastirii Argesului o stravezie aluzie la Hristos care isi intemeiaza Biserica Sa pe jertfa de le Golgota si pe prelungirea ei euharistica, la care se adauga, ca o rodire, jertfa mucenicilor si a tuturor credinciosilor care contribuie la intretinerea ei ca locas si ca comuniune, prin depasirea egoismului lor. Fundamentul continuu al Bisericii ca realitate vazuta si spiritual-comunitara este jertfa lui Emanuel, devenit in forma populara Manole.

Dar, poporul roman a dat o aplicare proprie, de suprema intensitate emotionala si de bogata complexitate, jertfei lui Hristos pentru intemeierea Bisericii. Aceasta suprema si complexa intensitate emotionala data, ca o contributie specifica, de poporul roman, temei jertfei lui Hristos, intemeitoare de Biserica, sta in faptul ca in legenda manastirii Arges Manole isi sacrifica sotia sa. Pentru omul casatorit cea mai mare jertfa pe care trebuie sa o dea e jertfa sotiei sale iubite. Jertfirea celei mai scumpe fiinte e mai grea decat jertfirea propriei persoane. E, in fond, si ea jertfa propriei persoane dar dublata de durerea patimirii unei alte persoane si anume, acelei mai scumpe, pe care ai vrea sa o vezi fericita, mai fericita decat pe tine, fericirea ei constituind propria ta fericire, intr-un fel acea fiinta face parte din tine insuti, e trupul tau ("femeia e trup barbatului"). Aceasta fiinta, care face parte din tine, e totusi o fiinta deosebita si la durerea ta ca o pierzi - fapt pe care il traiesti, ca o pierdere a ta proprie, a bucuriei, a rostului vietii tale - se adauga trairea durerii ei in fata mortii, durere pe care tu o traiesti spiritual mai intens decat durerea in fata propriei tale morti. De aceea, durerea lui Manole din legenda manastirii Argesului ne cutremura ca cea mai sfasietoare durere posibila. 

Martiriul Sfintilor Brancoveni - de Elena Murariu
Cand accepti sa mori tu insuti pentru cauza altora, ai si o mangaiere ca poti oferi viata ta ca mijloc pentru viata altora. Dar, cand trebuie sa oferi viata celei mai scumpe fiite a ta, iti este redusa in mod considerabil si mangaierea ca te jertfesit pe tine insuti pentru altii. Cand esti pus in situatia de a jertfi nu viata ta pentru altii, ci viata celui mai scump dintre acesti altii. Tema poate fi adancita permitand descoperirea in ea a altor semnificatii proprii invataturii crestine. Caci nici jertfa lui Hristos nu se opreste la propria persoana, ci El Se jertfeste pentru ca si cei ce cred in El sa ia puterea sa se jertfeasca pentru altii, sau ca si Biserica pe care o intemeiaza prin jertfa Lui sa fie o comunitate ce-si are viata superioara, sau insasi existenta intr-o continua jertfa. Dar, in cazul lui Manole, nu el este cel ce isi da cel dintai viata ca pilda pentru altii, ci trebuie sa o dea intai pe a sotiei sale. Desigur, in jertfirea ei este implicata atat de mult jertfirea lui, incat aceasta jertfire a lui trebuie sa urmeze si ea cu necesitate. Dar durerea e cu mult mai mare cand trebuie sa jertfesti pe cel scump al tau mai inainte. (O exemplificare istorica a acestei sfasietoare dureri acceptatata pentru Biserica e cea a lui Brancoveanu, care trebuie sa indure durerea executarii copiilor sai inainte de executarea sa. Precum se vede, imaginatia poporului roman s-a inspirat din cazuri reale ale zbuciumatei sale istorii, nu a fost o imaginatie fantezista).

Dar, implicarea jertfei propriei persoane in jertfirea celei mai scumpe persoane deosebite de tine se traieste inca dinaintea de a jertfi acea persoana, in greaua cumpana in care se afla cel ce e chemat sa se hotarasca la consimtirea acestei jertfiri. El traieste in chip sfasietor intrebarea: Oare am eu dreptul sa jertfesc pe altul, care imi este totodata cel mai scump, pentru altii, pentru un altul multiplicat si oarecum mai departat? Si el nu poate sa dea un raspuns deplin linistilor, din punt de vedere practic, acestei intrebari. De aceea, el ramane, ca o fiinta ranita de moarte, nu numai pentru ca a pierdut cea mai scumpa fiinta, dar si din cauza acestei imposibilitati de a da un raspuns (practic, nu teoretic) cat de cat linistitor la aceasta intrebare. De aceea, cel ce se hotaraste sa faca aceasta jertfire, a celei mai scumpe fiinte (care nu e un obiect, oricat de scump), ramane atat de chinuit, atat de lipsit de orice clipa de liniste, incat continuarea vietii lui e aproape de neconceput. Poporul a inteles aceasta. El n-a mai putut concepe un Manole continuand sa traiasca dupa jertfirea sotiei sale. Dar, simtirea profund crestina si de intensa vibratie si delicatete umana a poporului nostru, a conceput singura solutie corespunzatoare cu inaltimea la care s-a ridicat Manole in jertfa adusa. Manole nici nu continua sa traiasca o viata mai mult sau mai putin usurata de uimire, nici nu innebuneste, nici nu se sinucide, fapte ce l-ar fi coborat de la inaltimea traita in jertfa adusa, ci se jertfeste si el pentru altii, dar nu pentru repetarea lipsita de imaginatie a aceleiasi opere, ci pentru o alta necesitate esentiala de viata a semenilor sai: ca sa creasca din jertfa sa o fantana care intretine si ea viata semenilor sai, sau le reinnoieste puterile ei.

S-ar putea vedea aci o aluzie la apa Botezului, care a fost pus de Parintii Bisericii in legatura cu apa ce a curs din coasta strapunsa a Mantuitorului de pe cruce, dar acest motiv crestin primeste iarasi o forma proprie in gandirea si in imaginatia poporului roman. Apa rasarita din jertfa lui Manole e si ea izvor de viata celor ce trec pe langa ea, dar nu de vitata spirituala, ci de cea trupeasca, insa pe de alta parte, cei ce beau din aceasta fantana se roaga pentru sufletul lui Manole, a celui ce prin jertfa a dat fiinta acestei fantani, si iau pilda de la ea. De aceea fac romanii fantani publice la marginea drumurilor. Motivul vietii in trup si al mantuirii sunt strans imbinate. Cel ce bea e trezit prin aceasta la un act de credinta, de rugaciune, si inca pentru altii, ca in biserica. Cel ce prelungeste langa fantana o traire religioasa, inceputa in biserica, intretine si manifeste un duh sobornicesc, specific Ortodoxiei, in viata de toate zilele, contribuie la sfintirea intregii vieti.

In fond, jertfa lui Manole, in ambele ei forme, ca jertfa a sotiei si ca jertfa a persoanei proprii, e o aplicare a temei jertfei lui Hristos la viata omului casatorit, a omului intre oameni, intr-o forma de suprema intensitate emotionala. Casatoria trebuie sa fie si ea un mediu de crestere a sotilor in duhul de jertfa pentru idealurile mai inalte ale comunitatii umane.

Mentionam ca tema jertfei in legenda manastirii Arges e marcata nu numai de specificul crestin in general, ci de un specific ortodox, prin faptul ca jertfa nu e inteleasa ca un echivalent juridic cerut de Dumnezeu pentru pacatele omenesti, cum e inteleasa in crestinismul occidental, ci ca un act care are in el insusi puteri de zidire si de intretinere a unei vieti si ordini mai inalte. Jertfa cladeste si sustine prin ea insasi Biserica, ca si comunitate in iubire si fantana, ca alt prilej de innoire a puterilor de viata in duhul sobornicesc al credintei si al iubirii.

2. Din creatia asa-zisa culta a poporului roman (noi i-am zice carturareasca, pentru ca nici poporul nu este lipsit de o cultura), socotim ca un element specific ortodox reflectat in ea, viziunea cosmosului transfigurat. Elementul acesta iese puternic in relief cu deosebire in scrisul lui Eminescu si al lui Sadoveanu. Socotim semnificativ faptul ca acest element apare atat de pregnant mai ales in creatia a doi scriitori moldoveni crescuti in ambianta spiritului manastirilor in a caror gandire filocalica transfigurata cosmosului prin lumina Invierii a inceput de pe acum, dar se va desavarsi in viata viitoare. Un spicuitor prin sutele de manuscirse de Paterice din Biblioteca Academiei Romane mi-a marturisit ca intr-o fila a unuia din ele, a descoperit semnatura lui Eminescu. 

Nu stim daca mai exista in lume vreun scriitor la care vraja tainica a naturii, a codrului, a paraielor, a pomilor infloriti, sa fie atat de minunat descris, ca in poezia lui Eminescu si in proza lui Sadoveanu. Si se pare ca aceasta este nota cea mai proprie a acestor mari scriitori. 

In Occident, care a vazut manturiea omului realizandu-se in afara oricarei legaturi cu cosmosul (de aci neintelegerea Tainelor), al carui umanism vede pe om taiat de legaturile sufletesti cu natura si nu o considera pe aceasta decat ca un obiect de exploatare economica, e firesc sa nu constatam aceasta simtire a vrajei si a frumusetii indefinite a naturii, de care omul are absoluta nevoie pentru a se imbogati sufleteste si inatari trupeste.

Dar Eminescu si Sadoveanu nu sunt niste aparitii individuale in trairea acestor profunde legaturi cu taina de nedescris a naturii. Ei sunt niste reprezentanti reali ai unui simtamant general al poporului roman. Natura este puternic prezenta in toata lirica poporului. Prezenta iubitei sau a iubitului (a mandrei sau a baditei) transfigureaza tot cosmosul. Cosmosul e transfigurat in miorita. Vitele sunt umanizate in relatia cu omul care le iubeste si se leaga sufleteste de ele. Cand se aseaza la umbra unui pom, sub bolta senina a unui cer de vara, cu padurea in apropiere, romanul spune: "Ce frumos e; parca-i in rai!". El se simte in luncile satului, in padurile lui, in cea mai intima ambianta, ca acasa si totodata la largul lui. Fara natura, el nu se simte intreg, tanjeste, e bolnav sufleteste.

Si azi, se pare ca incepe sa simta intreaga omenire ca o cauza a crizei prin care trece civilizatia contemporana, e ruperea omului de natura.

3. Un alt motiv al viziunii ortodoxe prezent atat in creatia folclorica, cat si in cea carturareasca a poporului roman este nazuinta spre inaltime, spre innobilarea vietii. El corespunde cu ceea ce Ortodoxia cunoaste ca "indumenzeirea omului dupa har". E celebra coloana lui Brancusi, cu nazuinta ei spre inaltarea fara sfarsit. Dar tema e prezenta si in ormamentul portilor taranesti. El corespunde turnurilor bisericilor, mai ales a turnurilor rasucite de la manasitirea Curta de Arges, inaltarea aceasta de jur imprejurul unei axe, este forma urcusului ingerilor in viziunea lui Dionisie Areopagitul. Inaltarea aceasta reia mereu starile depasite la alt nivel. Tot drumul strabatut e mereu vazut si folosit ca o experienta ce e adancita continuu.

Lucian Blaga a redus spiritualitatea bisericilor ortodoxe la un "transcendent care pogoara" patern la oameni, spre deosebire de spiritualitatea domurilor protestante care exprima prin turnurile lor o inaltare continua, spre un Dumnezeu distant, de nevazut, de neintalnit. Dar el a luat in considerare in formula lui numai bolta bisericilor ortodoxe, insa toate bisericile ortodoxe au nu numai bolta, ci si turn, sau turnuri; nu exista biserica ortodoxa fara bolta si fara turn, sau turnuri. La bisericile maramuresene prevaleaza chiar turnul, desi nu lipseste nici la ele o anumita bolta. O sinteza originala in aceasta privinta o formeaza bisericle moldovenesti, unde goticul e imbinat cu bolta.

Daca bolta reprezinta pe Dumnezeu care coboara, turnul reprezinta pe Dumnezeu care se inalta si ne conduce si pe noi spre inaltimi. In Crez se spune nu numai ca Fiul lui Dumnezeu S-a coborat, facandu-se om, ci si ca S-a inaltat. Dumnezeu S-a facut om, ca pe om sa-l indumnezeiasca, spun Parintii rasariteni. Tema inaltarii prin Dumnezeu, tema inaltarii eterne este o alta tema specifica Ortodoxie, prezenta in creatia folclorica si carturareasca a poporului roman.

Intre cele trei teme indicate in aceste randuri este o legatura: omul se ridica prin jertfa si, ridicandu-se, transfigureaza intregul cosmos.  

Sursa: P. Dumitru Staniloae, Ortodoxie si nationalism


 Mănăstirea Argeşului (poezie culeasa de Vasile Alecsandri)