miercuri, 1 octombrie 2014

Comisia Interortodoxă Specială pentru pregătirea Sinodului Pan-Ortodox si-a inceput lucrarile. BORu considera ca sunt necesare modificari serioase in documentele deja eleborate.


Pe 30 septembrie 2014 la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy, în apropiere de Geneva, Comisia Interortodoxă Specială  pentru pregătirea Sinodului Pan-Ortodox și-a început activitatea. Scopul întâlnirii este revizuirea editorială a proiectului de documente ale Sfântului și Marelui Sinod a adoptate mai înainte. 

Decizia de a convoca Comisia Interortodoxă Specială pentru pregătirea Sinodului Pan-Ortodox a fost luată de catre întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale în cadrul ședinței care a avut loc la Istanbul între 6 și 9 martie 2014

Cu binecuvântarea Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Chiril, Biserica Ortodoxă Rusă este reprezentată în această întâlnire  de o delegație condusă de Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, presedintele Departamentului de relații externe bisericești. De asemenea, fac parte din delegație protopopului Nicolae Balashov, vice-presedinte al Departamentului, și diaconul Anatole Tchouriakov (ca traducator), asistent în cadrul aceluiași departament. 

Adresându-se membrilor comisiei, care s-au reunit sub președinția Mitropolitului Ioan de Pergam (Patriarhia Ecumenică), Mitropolitul Ilarion a transmis salutul și cele mai bune urări ale Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Chiril, afirmând că Preafericirea Sa "a participat personal de mai mulți ani, în calitate de președinte al Departamentului pentru Relații externe al Patriarhiei Moscovei,  la procesul Sinodului Pan-ortodox. Acum, ca Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii, el continuă să acorde o atenție personală la această problemă inter-ortodoxă de cea mai mare importanță". Subliniind că "viitorul Sinod nu poate fi numit ecumenic, că nu poate fi plasat la același nivel ca cele șapte Sinoade Ecumenice, pe care se bazează sfânta noastră credință ortodoxă," reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse și-a exprimat, totuși, dorinta ca Sinodul Pan-ortodox, a cărui pregătire dureaza de peste cincizeci de ani, să devină "un eveniment care unește Bisericile noastre, care poate sa lumineze pozițiile comune cu privire la anumite probleme contemporane aduse pe ordinea de zi a viitoarului Sinod." De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă "acordă o mare importanță în procesul de pregătire" și consideră ca un act important lucrarile Comisiei Speciale, care va revizui documentele elaborate anterior, considerând că "nu numai editarea ci, de asemenea, aportul unor modificari serioase" este necesar și "care vor prezenta cu adevărat textele în cauză".

În particular, atunci când se lucrează pe documente cu privire la problemele legate de relațiile inter-creștine, este esențial să se ia în considerare pe deplin "schimbările majore", care au avut loc în ultimele decenii "într-o serie întreagă de comunități protestante care sunt membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor; numeroase dintre ele fiind, care s-au angajat pe calea liberalizarii doctrinei și învățături morale; cu multe dintre ele, noi oprind acum, practic, dialogul". 

Documentele Sinodului trebuie să marturiseasca în mod clar că participarea creștinilor ortodocși în lucrarile de organizare inter-creștine "se bazează pe convingerea noastră fermă că numai Biserica Ortodoxă este cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească", a declarat președintele Departamentului de Relații externe eclesiale. 

Mitropolitul Hilarion și-a exprimat, de asemenea, regretul profund față de faptul că reprezentanții Bisericii Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei nu au fost invitați la ședința Sinodului. El a sperat revizuirea acestei decizii de către partea care a facut invitatiile, altfel fiind imposibilă buna executare a hotărârii adunării întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale de la Istanbul, cu privire la luarea tuturor deciziilor, în cadrul pregătirii Sinodului Pan-Ortodox, pe baza consensului tuturor delegațiilor Bisericilor locale autocefale, egale în drepturi. 

Activitatea Comisiei speciale se va încheia pe 3 octombrie.


Traducere dupa: Ortodoxie.com,  La commission spéciale inter-orthodoxe pour la préparation du Concile panorthodoxe a commencé ses travaux

luni, 29 septembrie 2014

IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, a plecat pe drumul vesniciei. Dumnezeu sa-l ierte!


(stirea se updateaza)

Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, a murit, în cursul nopții de duminică spre luni, cu trei săptămâni înainte de a împlini 91 de ani. În urmă cu două săptămâni fusese externat, la dorinţa sa, de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara. Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului din februarie 1962, IPS Nicolae Corneanu suferea de mai multe afecțiuni în afara celor cardiace, printre care și diabet.

În luna iulie, i s-a pus diagnosticul de ”decompensare după insuficiență cardiacă”, tot la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara.

Potrivit agenției de presă Basilica, Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului s-a născut la data de 21 noiembrie 1923, în localitatea Caransebeș. A studiat la Liceul din Caransebeș între anii 1934 – 1942, după care a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București în perioada 1942 – 1946.

La 30 iunie 1949, IPS Sa a obținut doctoratul în Teologie cu teza ‘Viata și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului’. La 15 decembrie 1960 a fost ales episcop al Aradului, fiind hirotonit la 15 ianuarie 1961 și înscăunat la 22 ianuarie 1961. La data de 17 februarie 1962 a fost ales Arhiepiscop al Timișoarei și Caransebesului și Mitropolit al Banatului, fiind înscăunat la 4 martie 1962.

De asemenea, a fost și locțiitor de Mitropolit al Ardealului (aprilie – iunie 1967) și locțiitor de Mitropolit al Olteniei (octombrie 1977 – aprilie 1978).

I-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Institutul teologic protestant din Cluj (1978), Universitatea ‘Aurel Vlaicu’ din Arad (2003), Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara (2003), Universitatea de Științe Agricole ale Banatului (2003) și Universitatea de Vest din Timișoara (2003).

IPS Sa a fost ales, în anul 1992, membru de onoare al Academiei Române și membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost președintele de onoare a numeroase fundații și societăți.

I s-a conferit titlul de ‘cetățean de onoare’ al orașelor Timișoara, Lugoj și Caransebeș. De-a lungul timpului a colaborat la mai multe reviste și publicații: ‘Invierea’, ‘Altarul Banatului’, ‘Studii teologice’, ‘Ortodoxia’, ‘Jurnalul literar’, ‘Orizont’, ‘Gandirea’, ‘Vatra’ și, de asemenea, la posturi locale și naționale de radio și televiziune. A publicat numeroase cărți și volume, a tradus din limba greacă, fiind inițiatorul și coordonatorul colecției ‘Comorile pustiei’.

În 2007, CNSAS a dat o rezoluţie prin care susţinea că Nicolae Corneanu a fost colaborator al Securităţii comuniste, înainte de 1989. În 2011, i s-a retras dreptul de semnătură printr-o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Măsura nu a fost pe placul credincioşilor bănăţeni, care şi-au susţinut prin mai multe mitinguri, mitropolitul.

În 2008, Nicolae Corneanu a fost din nou în centrul atenţiei, atunci când s-a împărtăşit într-o biserică greco-catolică, gest care a stârnit nemulţumirea majorităţii credincioşilor ortodocși.

ÎPS Bartolomeu Anania, pe-atunci Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Mitropolitul Kiril al Patriarhiei Rusiei, precum şi călugării de pe Sfântul Munte Athos au luat poziţie împotriva sa.

În şedinţa de pe 8-9 iulie 2008 a Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Nicolae Corneanu şi-a recunoscut greşeala şi a fost iertat.

Totuşi, Sinodul a interzis pe viitor împărtăşirea clericilor şi laicilor ortodocşi în alte Biserici sub pedeapsa unor sancţiuni canonice severe.


***

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Banatului, preotul Lucian Florea a declarat corespondentului MEDIAFAX că IPS Nicolae Corneanu a murit, duminică noapte, la reşedinţa mitropolitană.

Cu regret şi durere în suflet, anunţăm decesul IPS Nicolae, în această seară, în jurul orei 23.00. Dumnezeu să-l odihnească în pace, a spus Lucian Florea.

Trupul neînsufleţit al lui IPS Nicolae Corneanu va fi depus la Catedrala Mitropolitană din Timişoara, unde credincioşii îi vor putea aduce un ultim omagiu.




 ***
 [...]

La Timisoara urmeaza 40 de zile de doliu.

Trupul neinsufletit al lui Nicolae Corneanu va fi depus maine la Catedrala din Timisoara, unde credinciosii vor putea sa-i aduca un ultim omagiu si se vor tine mai multe slujbe, in urmatoarele zile, pentru cinstirea memoriei inaltului prelat.

IPS Nicolae Corneanu isi va dormi somnul de veci in cripta ierarhilor de sub altarul Catedralei Mitropolitane din Timisoara, iar slujba de inmormantare va fi oficiata, conform traditiei, de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu un sobor ierarhi, membri ai Sfantului Sinod al BOR. Vor fi prezenti la Timisoara toti mitropolitii Bisericii Ortodoxe Romane, precum si alti inalti ierarhi ai BOR.


***
 [...]
Potrivit reprezentantilor Mitropoliei Banatului, slujba de inmormantare a IPS Nicolae Corneanu va avea loc miercuri, 1 ocotombrie, de la ora 11.00, si va fi tinuta la Timisoara de Preafericitul Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane care va oficia sfanta Liturghie.

IPS Nicolae Corneanu isi va dormi somnul de veci in cripta ierarhilor de sub altarul Catedralei Mitropolitane.

Testamentul mitropolitului Banatului va fi deschis in prezenta Patriarhului Daniel. [...]



***


Patriarhul Daniel va conduce Mitropolia Banatului si Arhiepiscopia Timisoarei, in calitate de loctiitor, pana la alegerea noului chiriarh canonic, a anuntat, luni, Patriarhia Romana.

Conform Statutului pentru organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane, Loctiitor Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului este Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, care va fi pomenit la toate slujbele din Arhiepiscopia Timisoarei, pana la alegerea noului chiriarh canonic“, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.

La incheierea celor 40 de zile de doliu de la Timisoara, va fi uns un nou Mitropolit al Banatului. Adunarea Eparhiala va propune Sfantului Sinod al BOR pe acel slujitor al bisericii care sa ii urmeze lui Nicolae Corneanu in inalta functie de mitropolit al Banatului. Apoi, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va stabili cine va prelua aceasta demnitate.


***
[...]

Controversele din jurul mitropolitului Banatului


Numele lui IPS Nicolae a aparut, de-a lungul vremii, in cateva scandaluri publice, in anul 2008 fiind la doar un pas de caterisire (scoaterea din functia de preot). Cu toate acestea, numele Mitropolitului Banatului a cantarit destul de greu, el fiind apreciat in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane.

Primul incident in care  a fost implicat s-a petrecut imediat dupa Revolutia din Decembrie 1989. In unele cercuri, in special ale revolutionarilor, se vorbea tot mai pronuntat ca din ordinul sau au fost inchise portile Catedralei Mitropolitane in Decembrie 1989, iar din aceasta cauza zeci de tineri au pierit sub gloante chiar pe scarile acesteia. Toate aceste speculatii au fost, insa, respinse in mai multe randuri de IPS Nicolae.
In zilele cand a inceput Revolutia la Timisoara, n-am fost in oras si imi imput si acum acest lucru, desi n-am fost eu cauza absentei de aici: a trebuit sa merg intr-o delegatie la Constantinopol, la Patriarhia Ecumenica. Acolo m-a prins inceputul Revolutiei. Am plecat cat am putut de repede de la Istanbul, pentru a ajunge in tara, dar de la Bucuresti n-am putut pleca imediat la Timisoara. Pana s-a putut vorbi la telefon, colaboratorii mei de aici imi comunicau mereu ca revolutionarii cereau sa fiu si eu prezent alaturi de ei, mai ales in celebrul balcon al Operei din Timisoara. Indata ce am putut pleca din Bucuresti, m-am atasat intregii miscari care s-a produs atunci, in decembrie 1989, si intr-un fel cu sentimentul vinovatiei ca n-am putut sa contribui si eu la Revolutie, dar si cu o admiratie deosebita pentru ceea ce s-a intamplat in acele zile”, declara intr-un interviu IPS Nicolae, incercand sa faca lumina in legatura cu acuzatiile ce ii erau aduse.

Nicolae Corneanu a recunoscut colaborarea cu Securitatea


In anul 2007 a izbucnit un alt scandal in care a fost implicat numele lui Nicolae Corneanu, odata cu cercetarea arhivelor fostei securitati comuniste. Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dat oficial verdict de colaborare cu fosta securitate in cazul Mitropolitului Banatului. Conform CNSAS, acesta ar fi inceput colaborarea cu fosta securitate inca din anul 1950. Conform documentelor CNSAS el ar fi oferit informatii atat despre „dusmanii poporului” din tara, cat si despre cei fugiti in strainatate. Ar fi avut mai multe nume de cod printre care”Popa Vasile”, “Popescu Ion/Ioan” si “Munteanu Ioan”.

Din notele aflate la dosar reiese ca mitropolitul si-a turnat mai multi colegi preoti, intre care unul din Caras-Severin si un altul din Timis care se faceau vinovati in ochii regimului fiindca il sustineau pe preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, in acea vreme detinut politic.

O alta caracterizare, din 1963, dovedeste ca Nicolae Corneanu a avut si misiunea de a-l spiona si de a-l influenta pe Patriarhul Iustinian Marina. Cat priveste activitatea sa externa, Corneanu ar fi dat declaratii despre membrii delegatiilor bisericesti care se deplasau in strainatate, ar fi fost folosit pentru discreditarea preotului Calciu Dumitreasa si ar fi cules informatii despre strainii pe care i-a cunoscut in timpul vizitelor. Ca o recompensa, tot Securitatea l-ar fi ajutat sa ajunga si mitropolit al Banatului, in 1962, asa cum rezulta din alta caracterizare, intocmita in 1963.

IPS Nicolae nu a negat niciodata colaborarea sa cu fosta Securitate, insa a explicat si modul in care aceasta ar fi decurs. Mai mult, el a trimis CNSAS o scrisoare cu explicatii oficiale.
Din pacate, «am fost colaborator al politiei politice comuniste» nu din ianuarie 1950, ci din toamna anului 1948, cand am fost arestat pe motivul de a fi adapostit un asa-zis «fugar» stabilit in Germania si venit in tara pentru a-si revedea familia. Eliberat, s-a crezut ca voi mai fi vizitat de alti «fugari», care astfel ar fi fost si ei prinsi. Obligat a purta legaturi cu cei care ma vizitau, am trecut din mana in mana, de la Siguranta, apoi de la Securitate, care imi cereau note scrise si informatii, pana la Revolutia din Decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situatii mi-a macinat tot timpul constiinta si de aceea imediat dupa Revolutie am facut declaratii publice incepand cu ianuarie 1990. Asadar, n-am ce contesta, decat a repeta mereu parerea de rau pentru cele impuse si acceptate“, se arata in scrisoarea adresata CNSAS de catre IPS Nicolae.

Un an mai tarziu, numele Mitropolitului Banatului a fost implicat intr-un imens scandal ale carui ecouri s-au auzit departe de granitele tarii noastre. Acesta s-a stins in momentul in care IPS Nicolae si-a cerut, inca o data, iertare pentru faptele sale.

Totul a inceput in primavara anului 2008, mai exact in data de 25 mai 2008 cand, in cadrul ceremoniei de sfintire a bisericii greco – catolice „Sfanta Maria Regina Pacii si a Unitatii”, IPS Nicolae a plecat din mijlocul credinciosilor si a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se impartasi. Ca raspuns, Excelenta sa Mons. Francisco-Javier Lozano, nuntiul apostolic in Romania, conform traditiei, i-a dat in mana Inalt Preasfintiei Sale Nicolae Sfantul Trup, dupa care i-a fost inmanat potirul cu Sangele Domnului din care inalt Preasfintia Sa Nicolae s-a impartasit singur.

Aceasta impartasire a determinat protestul Patriarhiei Ruse prin vocea mitropolitul Kirill, solicitand Bisericii Ortodoxe Romane  „sa exprime un punct de vedere in legatura cu acest eveniment”. De asemenea, au protestat mari duhovnici si calugarii de la Muntele Athos, care au solicitat caterisirea. In protestul lor, acestia il acuzau pe IPS Nicolae ca s-ar fi impartasit cu „ereticii”, ceea ce a determinat proteste vehemente. De asemenea, IPS Bartolomeu Anania a luat pozitie impotriva lui Nicolae Corneanu.
Patriarhul Daniel a evitat initial un raspuns imediat si a refuzat sa ia o decizie in intalnirea Sinodului permanent din 6 iunie de la Manastirea Neamt, urmand ca acest caz sa fie discutat la urmatoarea sedinta a Sfantului Sinod, care urma sa aiba loc in 8-9 iulie 2008. In plenul celei de-a doua sedinte a Sinodului, IPS Nicolae si-a recunoscut vina si „si-a cerut iertare si a fost iertat”, dupa cum scria in comunicatul emis de Sinod.
Cand a venit momentul cuminecarii, in interior aproape ca am simtit un impuls, un imbold, care m-a condus spre impartasania euharistica. Un gest spontan, neprevazut. In acel moment nu am mai avut discernamant, nu am mai calculat consecintele. Eram prins in valtoarea evenimentului. Stiam ca romano-catolicii si ortodocsii nu ajunsesera inca la intercomuniune, dar m-am lasat purtat de o intensa emotie. Din punctul de vedere al disciplinei canonice a Bisericii mele, care corespunde cu cea a Bisericii catolice in ce priveste episcopii si preotii, este evident ca acel gest nu trebuia sa-l fac. Nu le-am impus niciodata credinciosilor mei sa se impartaseasca cu catolicii. Repet, este vorba de un gest spontan. Exista anumite momente, conditii particulare, intr-un climat de intensa spiritualitate, in care suntem determinati sa facem gesturi curajoase”, si-a explicat atunci gestul IPS Nicolae.
 Un nou scandal, insa de mai mici proportii, in care a fost implicat Mitropolitul Nicolae Corneanu a fost in anul 2009 cand la conducerea Facultatii de Litere, Istorie si Teologie a fost impus de Mitropolie Nicolae Beleanu, fara a se tine cont de regulile universitare (seful catedrei fiind ales in mod democratic de titularii catedrei).
Urma ca Beleanu sa fie confirmat in functie de Senatul Universitatii de Vest. Totul s-a aflat, iar un scandal era iminent, astfel ca Beleanu nu a mai fost confirmat in aceasta functie. In acel context tensionat a fost ales si validat ca sef al aceleiasi catedre preotul Viorel Cherciu. La putin timp dupa preluarea mandatului, izbucneste un scandal privind impunerea de catre Mitropolie a unei titularizari controversate, in persoana preotului Vasile Muntean. Odata aparut acest nou scandal, in presa, mai marii Mitropoliei i-au cerut lui Cherciu sa retraga actiunea pe care acesta o intentase in justitie impotriva colegului sau Vasile Muntean.

Cherciu a refuzat recomandarea Mitropoliei, astfel ca institutia a luat o decizie controversata, sub semnatura mitropolitului Nicolae Corneanu. Acesta din urma a emis un act prin care l-a exclus din invatamant pe Vasile Cherciu, luandu-i, totodata, si parohia.

Dar cel mai recent scandal in care a fost implicat numele mitropolitului Banatului a avut loc in data de 21 mai 2011, cand Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis sa-i retraga mitropolitului Banatului Nicolae Corneanu dreptul de semnatura si de decizie in problemele administrative ale mitropoliei. Decizia a venit dupa ce IPS Nicolae nu mai participase de mult la slujbele de la Catedrala din cauza batranetii si a bolii care l-a tinut la pat. Decizia Sfantului Sinod a facut ca zeci de timisoreni sa iasa in strada, sa proteseteze in fata Catedralei Mitropolitane. Ba chiar au trimis scrisori deschise, semnate chiar si de primarul de atunci al Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, pentru a se reveni asupra acestei decizii drastice.

In zadar, insa, atributiile luate de Sfantul Sinod, mitropolitului Banatului, i-au fost incredintate Arhiepiscopului Timisoarei, PS Paisie Lugojanul.



INMORMANTAREA (1 octombrie 2014)










PAGINI WEB:


vineri, 26 septembrie 2014

Parintele Roger Coresciuc: "Sfantul Ioan Evanghelistul trebuie receptat în primul rând ca trimis al lui Dumnezeu pentru propovăduirea dragostei celei nepieritoare"

Sursa: Pictura religioasa

Sfântul Ioan Evanghelistul ocupă un loc aparte în opera omiletică a Sfântului Grigorie Palama. Deşi nu este foarte întinsă, Omilia a 44-a, rostită în cinstea evanghelistului, este un exemplu strălucit de artă panegirică. Sfântul Ioan este prezentat capatriarh al tuturor celor care nu din sânge, nici din pofta trupului, ci de la Dumnezeu au ieşit”.

Ales de Dumnezeu spre a fi teologul dragostei dumnezeieşti, Sfântul Ioan Evanghelistul trebuie receptat în primul rând ca trimis al lui Dumnezeu pentru propovăduirea dragostei celei nepieritoare, pricinuitoare de viaţă veşnică. Aşadar, cinstirea lui nu se poate limita la o simplă recunoaştere cu valenţe statice, ci ea trebuie să se exprime prin făptuire:
Hristos, Fiu iubit este numit, iar Ioan ucenic iubit. Acela sălăşluit în sânul Tatălui, iar acesta – prieten apropiat, rezemat de pieptul lui Iisus. Feciorelnic Acela, la fel şi acesta prin harul Aceluia. Fiul Fecioarei Acela, iar acesta şi el fiu al aceleiaşi. “A tunat Domnul din cer” şi tunet s-a numit şi acesta. De aceea aşa este numit, mai presus decât altii: tunet şi fiul tunetului, ba mai mult, tunetul cel mai înalt teologhisitor, care răsună în toate marginile pământului şi care a teologhisit despre Cuvântul cel din Tatăl, Cuvântul Care este dintru început la Dumnezeu, fiind Dumnezeu, Care are viaţă în Sine Însuşi, Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul care vine în lume, şi prin Care la început s-au făcut toate.

Aşadar, cum să-l iubim şi să-l cinstim pe Ioan, fraţilor? Oare nu ca pe unul care ne-a descoperit adevărul întreg? Să nu săvârşim deci ceva contrar cuvintelor aceluia, şi nici cumva, arătând dragoste sau credinţă numai de formă sau numai cu buzele, să ne facem necredincioşi lui prin faptele noastre, ceea ce el însuşi ne opreşte, zicând: “Să nu iubim cu vorbe numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. Asumarea acestei căi nu presupune numaidecât posesia unor calităţi, ci obligă la dăruire: “Nu ai cuvânt de învăţătură, sfătuire pentru virtute, puterea de a combate argumente, elocvenţă în a întoarce pe cineva de la răutate şi a-l îndrepta spre virtute. Dar fii învăţător prin fapte, fii un bun făptuitor pentru tine însuţi şi pentru aproapele“.

Patriarhat ioaneic


Universul în care ne introduce această Omilie revelează o lume a ierarhiilor bine stabilite, cu o ridicată probabilitate a oferirii unor repere profund axiologice. Patriarhatul ioaneic de care vorbeşte Sfântul Grigorie Palama este unul constitutiv şi cu valenţe tradiţionale. Această lume tradiţională nu impune nimic, ci doar sugerează şi vrăjeşte, pozitiv, inimile celor care sunt gata să îşi asume coordonatele ei. Ne întrebăm însă: în ce măsură, în lumea contemporană, un astfel de univers mai poate fi perceput şi receptat ca atare de “omul căutărilor”. Ne impunem sau ne sunt impuse oare universuri paralele, mult mai acide şi umplute până la refuz de tot soiul de obligativităţi? Nu pot răspunde decât oferind un mic fragment al unui articol mai amplu redactat de Răzvan Codrescu:
Aleşii oamenilor i-au înlocuit pe unşii lui Dumnezeu, spre gloria unui sistem – democraţia – care este la fel de intolerant cu opozanţii pe cât fuseseră societăţile teocentrice ale Evului Mediu în relaţia cu ereziile”.
Lipsa autorităţii de tip tradiţional duce întotdeauna la un pseudoautoritarism conjunctural, pe alocuri făţiş, dar cel mai adesea camuflat, care se manifestă în diferite forme de terorism: politic, social, economic, ideologic. Se instaurează, pe acest fond, un fel de “gândire oficială”, cu pretenţii de unicitate şi infailibilitate, în raport cu care funcţionează “delictul de opinie”! Cine îşi permite să gândească altfel – şi mai ales să-şi facă publice ideile – devine, după caz, “duşman al poporului sau al umanităţii”, “extremist”, “reacţionar”, “fundamentalist” etc. Stângismul democratic mondialist (sans frontieres), cu exaltarea “noii ordini mondiale”, “comunitarismului” antinaţional şi suprastatal, “dreptului minorităţilor”, “laicismului” (un fel de “ateism ştiinţific” cosmetizat), “multiculturalismului”, “politicii corecte” ş.a.m.d., reprezintă astăzi forma curentă a gândirii oficiale unice, în slujba căreia funcţionează o uriaşă armată de “politruci, formaţi fie prin mimetism (sub o anume presiune mediatică), fie chiar în institute occidentale de politologie standardizată (aşa cum deunăzi se formau la Moscova sau la “Ştefan Gheorghiu”)”.

Iubirea, culmea virtuţilor

 Să fie oare adevărat că omul începe să îşi piardă “reperele absolute”, căutând satisfacţii sau reglementări în aceste pseudoautorităţi, care de multe ori se transformă în pseudorealităţi? Mersul lumii, incert, nu ne poate oferi în fond un răspuns precis. Cert e că auzim tot mai puţin sau chiar deloc vorbindu-se în ultima vreme despre prefacerea interioară. Axarea obsesivă pe problematica economică şi chiar grija orientată spre aspectele sociologice ignoră aproape total această realitate: prefacerea interioară. Ne spune Sfântul Grigorie Palama, parcă vrând să ne trezească şi pe noi, şi pe toţi cei care din veac au fost slujbaşi mărunţi ai unei umbre numite bunăstare economică:
“Şi fiind printre Apostolii cei mai aleşi şi în chip deosebit fiind numit cel iubit, Ioan ne învaţă despre culmea virtuţilor, adică despre iubire, zicând că Însuşi Dumnezeu este iubire, fiindcă Dumnezeu îl are pe cel ce are iubire şi cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în acela în care rămâne iubirea. Însă arată şi că lucrarea iubirii în noi este îndoită, împărţind-o pe aceasta în chip nedespărţit, adică în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, învăţând că acestea două stau împreună una prin cealaltă şi numind mincinos pe cel care crede că poate avea numai una din ele. Căci zice că semnul iubirii faţă de Dumnezeu este păzirea cuvântului Său şi a poruncilor Sale, după cum Însuşi Domnul a învăţat zicând:Cel ce Mă iubeşte va păzi poruncile Mele” şi “Aceasta este porunca Mea, să vă iubiţi unul pe altul, căci întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”.“

Un cuvânt care cu certitudine este departe de lumea rece şi prea inumană a progreselor şi regreselor, fie ele la nivel conceptual autoritar, fie ele la nivel economic sau social.

Hristos, Fiu iubit este numit, iar Ioan ucenic iubit. Acela sălăşluit în sânul Tatălui, iar acesta – prieten apropiat, rezemat de pieptul lui Iisus. Feciorelnic Acela, la fel şi acesta prin harul Aceluia. Fiul Fecioarei Acela, iar acesta şi el fiu al aceleiaşi.” (Sf. Grigorie Palama)

 Sursa: Ziarul Lumina via Cuvantul Ortodox,"Fiul tunetului" de Pr. Roger Coresciuc



PAGINI WEB:

Cuvantul Ortodox:

joi, 25 septembrie 2014

Cuviosul Sofronie Saharov:"Omul de rugăciune priveşte mediul înconjurător într-o altă lumină". Rugaciuni ale Sfantului Siluan Athonitul si ale ucenicului sau, Arhimandritul Sofronie

Cuviosul Sofronie Saharov. Sursa foto: Vasile Calin Dragan

Dacă ne rugăm din inimă, cu toată atenţia, ziua va fi imprimată de rugăciunea noastră şi tot ceea ce se întâmplă va îmbrăca un caracter diferit. Binecuvântarea pe care am cerut-o de la Preaînaltul Dumnezeu va face să se nască o pace în sufletul nostru ce va avea un efect minunat asupra felului în care vedem şi înţelegem lumea. Omul de rugăciune priveşte mediul înconjurător într-o altă lumină. Calitatea intrinsecă a vieţii sporeşte.

Cu timpul, rugăciunea va pătrunde firea noastră până ce treptat un om nou se naşte în Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu, Care îşi trimite cu adevărat binecuvântarea Sa asupra noastră, slobozeşte sufletul nostru de presiunile din afară. Singurul imperativ este acela de a păstra această legătură iubitoare cu Dumnezeu. Nu ne va păsa de ceea ce cred despre noi oamenii sau de felul în care ei ne tratează. Vom înceta să ne mai temem că le pierdem favoarea. Îi vom iubi pe semenii noştri fără să ne mai întrebăm dacă şi ei ne iubesc pe noi.

Hristos ne-a dat porunca de a ne iubi unii pe alţii, dar n-a făcut o condiţie a mântuirii din faptul ca şi ei să ne iubească, într-adevăr, se poate foarte bine să nu fim agreaţi pentru independenţa noastră de spirit. În aceste zile e esenţial să fim în stare să ne protejăm pe noi înşine de influenţa celor cu care venim în contact. Altfel, riscăm să pierdem atât credinţa, cât şi rugăciunea. Toată lumea poate să ne socotească nedemni de atenţie, de încredere sau respect - nu va însemna nimic dacă Domnul ne primeşte. Dimpotrivă, nu ne va fi de nici un folos daca întreaga lume gândeşte bine despre noi şi ne cântă osanale, dacă Domnul nu vrea să Se sălăşluiască întru noi.

Acesta e doar un fragment al libertăţii la care se referea Hristos atunci când a spus: „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” ( In 8,32). Singura noastră grijă va fi aceea de a stărui în cuvântul lui Hristos, de a ne face ucenici ai Săi şi de a înceta de a mai fi slujitori ai păcatului. Căci „tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne-n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi” (In 8, 34-36). Rezultatul final al rugăciunii e acela de a ne face fii ai lui Dumnezeu, şi ca fii vom locui pururea în casa Tatălui nostru. „Tatăl nostru Care eşti în ceruri...

Desigur, adevărata rugăciune nu vine dintr-odată. Nu e lucru simplu să menţinem inspiraţia fiind înconjuraţi de apele îngheţate ale lumii care nu se roagă. Hristos aruncă Focul Dumnezeiesc pe pământ, şi noi ne rugăm Lui ca El să aprindă inimile noastre astfel ca să nu fim biruiţi de frigul cosmic, ca nici un nor negru să nu stingă flacăra strălucitoare.

Dintre toate apropierile de Dumnezeu, rugăciunea este cea mai bună şi nu în ultimă instanţă este singurul mijloc autentic în acest scop. În actul rugăciunii mintea omenească îşi găseşte expresia ei cea mai nobilă. Starea mentală a unui om de ştiinţă angajat în cercetare, a artistului ce creează opere de artă, a gânditorului cufundat în filozofie - chiar şi a teologilor de profesie ce-şi propun învăţăturile lor - nu poate fi comparată cu cea a omului de rugăciune ajuns faţă în Faţă cu Dumnezeul Cel Viu. Oricare gen de activitate mentală cere mult mai puţină încordare decât rugăciunea. Putem fi în stare să lucrăm zece sau douăsprezece ore, dar sunt suficiente numai câteva clipe de rugăciune şi, iată, suntem deja epuizaţi.

Rugăciunea poate împlini toate lucrurile. Chiar dacă suntem lipsiţi de daruri naturale, oricare dintre noi poate să obţină şi obţine prin rugăciune daruri suprafireşti.

Acolo unde cunoaşterea raţională lipseşte, am face bine să ne aducem aminte de faptul că, independent de capacitatea intelectuală a omului, rugăciunea poate aduce o formă mai înaltă de cunoaştere. Există tărâmul conştiinţei reflexive, al argumentului demonstrativ; şi există tărâmul în care rugăciunea este trecerea care duce spre contemplarea nemijlocită a lucrurilor dumnezeieşti.

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugăciunea - experiență a Vieții Veșnice, Editura Deisis, 2001, p. 63)


 ***


Rugaciunea de dimineata a Parintelui Sofronie Saharov


Împărate Sfinte, Cela ce esti mai înainte de toti vecii Fiul Tatălui si Cuvântul Lui Cel împreună fără de început si împreună vesnic, Iisuse Hristoase, Făcătorul cerului si al pământului, Ziditorul meu, Carele prin atotziditoare porunca Ta ai scos toate dintru nefiintă si pe mine întru această viată m-ai adus, Cela ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea Botezului harul nasterii celei de Sus în Sfântul Duh si a pune pecetea Darului Acestuia pe mădularele trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, Cela ce ai pus în inima mea dorul de a Te căuta pre Tine, Unul Dumnezeu Cel Adevărat - auzi rugăciunea mea.
Că nici lumină am, nici bucurie, nici întelepciune, nici viată, nici putere afară de Tine; dar nici vrednic sunt pentru multimea păcatelor mele să caut către Tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul Tău, că "tot ceea ce veti cere în rugăciune, crezând, veti primi" si "tot ce veti cere întru Numele Meu voi face vouă", îndrăznind chem către Tine: binecuvântează, Doamne, ziua aceasta pe care mi-ai dat pentru cea negrăită bunătatea Ta; si mă învredniceste, în puterea binecuvântării Tale, ca toată fapta si cuvântul din ziua ce încep acum, să le săvârsesc pentru tine Însuti, spre slava Ta, în frica Ta, după voia Ta, în duhul întregii cugetări si al curătiei, al smeritei cugetări, al răbdării, al dragostei, al blândetii, al păcii, al bărbătiei, al întelepciunii, cu rugăciune, si în tot ceasul amintindu-mi că pretundinea esti.
Asa, Doamne, pentru nemărginită bunătatea Ta, cu Duhul Tău cel Sfânt mă povătuieste întru tot lucrul si cuvântul cel bun, si-mi dăruieste fără poticnire să trec toată calea vietii înaintea fetei Tale, ca nici o fărădelege să mai adaug dreptătii pe care ai descoperit-o nouă.
Doamne, Cel mare si mult milostiv, îndură-Te spre mine cela ce rău mă pierd; să nu ascunzi fata Ta de la mine, nici căile mântuirii Tale; iar de mă va duce voia mea cea stricăcioasă pe alte căi, atunci nu mă cruta, Mântuitorul meu, si cu sila mă întoarce la calea Ta cea sfântă. Căci Tu, cunoscătorule de inimi Cel bun, cunosti toată nimicnicia mea si nebunia, toată orbeala mea si toată nepriceperea; dar si durerea inimii mele si suspinurile sufletului meu înaintea Ta sunt. Pentru aceasta mă rog Tie: auzi-mă în scârba mea, întăreste-mă de Sus cu puterea Ta; ridică-mă pe mine, cel doborât de păcat, slobozeste-mă pe mine, cel robit de patimi, tămăduieste-mi toată rana cea ascunsă, curăteste-mă de toată întinăciunea trupului si a duhului; păzeste-mă de tot lucrul si cuvântul stricător de suflet, de toată miscarea cea lăuntrică si cea dinafară, neplăcută Tie si aproapelui meu nefolositoare. Arată-mi, Doamne, calea în carea voi merge, Însuti mă învată ce se cade să grăiesc; iar, de este voia Ta să tac, învată-mă cum în duhul păcii să tac, nu scârbind, nici smintind pe fratele.
Rogu-mă Tie, lege pune mie în căile poruncilor Tale si nu mă lăsa până la suflarea mea cea mai de pe urmă să mă înstrăinez de lumina asezămintelor Tale, până ce va fi porunca Ta singura lege a întregii mele firi, si cea vremelnică si cea vesnică.
Dăruieste-mi mie, Doamne, să ajung la cunostinta adevărului Tău. Prelungeste-mi viata până voi aduce Tie roada de pocăintă adevărată. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici în ceasul întunecării mele, ci, înainte de a mă întoarce în pământul din care am fost luat, binevoieste să mă întorc la Tine, Dumnezeul meu, si, mai înainte de a părăsi această viată, să vadă sufletul meu slava fiilor învierii. Iar când, întru adâncul întelepciunii Tale, ai rânduit a pune capăt vietii mele pe pământ, atunci, mai înainte, fă mie cunoscută moartea mea, ca să se gătească sufletul meu spre a Te întâmpina. În ziua aceea, cea mare si sfântă mie, fii cu mine Doamne, si dăruieste mie bucuria cea negrăită a mântuirii Tale. Curăteste-mă de toată greseala cea văzută si cea ascunsă, si de toată fărădelegea ce se tăinuieste întru cele dinlăuntru ale mele, si mă învredniceste să aduc răspuns bun înaintea scaunului cel înfricosat al judecătii Tale.
Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri si mari cer eu de la Tine, Împăratul cel Preaînalt, dar nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcăciunea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mă Tie, miluieste-mă si nu mă trece cu vederea, nici mă lepăda pe mine de la fata Ta pentru prea multă îndrăzneala mea; ba, si mai vârtos, înmulteste în mine această sfântă si dreaptă îndrăzneală si întru puterea dragostei Tale mă călăuzeste pe urmele pasilor Tăi. Dăruieste mie, celui mai de pe urmă si mai lepădat dintre toti oamenii să Te iubesc pe Tine, precum Însuti ai poruncit nouă; din toată inima mea, si din tot sufletul meu, si din tot cugetul meu, din toată vârtutea mea; cu întreaga mea făptură dăruieste-mi să Te iubesc pe Tine, Doamne.
 Că Singur esti Acoperitorul cel Sfânt, si Atotputernic, si Apărătorul vietii mele, si Tie rugăciunile mele aduc si cuvântările de slavă, acum si în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit  SOFRONIE către  

Sfanta Treime

Sfanta Treime, Tata, Fiule si Duhule; Preainalte Dumnezeule, Imparate si Facatorule a toata vesnicia, Care ne-ai cinstit pe noi cu chipul Tau, si ai scris imprejur, in chipul vazut al firii noastre, asemanarea Fiintei Tale nevazute, fa-ne sa aflam mila si har in ochii Tai, ca sa Te putem slavi in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale, impreuna cu toti sfinti care din veac au bineplacut Tie.
*
Tata, Fiule si Duhule; Dumnezeire Treimica, O Fiinta in Trei Ipostase; Lumina neapropiata, Taina preaascunsa! Ridica mintile noastre spre contemplarea judecatilor Tale nepatrunse si umple inimile noastre cu lumina Iubirii Tale dumnezeiesti, ca sa putem sluji Tie in Duh si in Adevar pana la cea mai de pe urma suflare a noastra. Rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste!
*

Sfanta Treime, Parinte, Fiule si Duhule, Singurul Adevaratul Dumnezeul nostru, Pururea viu si Atotputernic, Care singur dai tarie celor necajiti si sprijin celor slabi; Tu, fara de Care cei puternici slabesc si cei tari devin neputinciosi, cei satuli flamanzesc si cei tineri se incovoaie, asculta-ne intru necazul nostru si ridica-ne la o slujire vrednica de Tine. Rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste! 

***

Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit SOFRONIE către  

Dumnezeu  Tatăl

Cel ce ești, Dumnezeule Tată, Stăpâne Atotțiitorului, Care ne-ai facut si ne-ai adus pe noi întru această viață, dă-ne să Te cunoaștem pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat.
*
Dumnezeule Tata, Cel vesnic binecuvantat; Care ne-ai chemat la slava vesnica in Iisus Hristos, Care, fara de pacat fiind, a purtat pacatele lumii, si S-a urcat pe cruce ca noi sa fim vii in veci; Care in slabiciunea trupului omenesc a aratat chipul desavarsirii Tale - pe Tine, Tata Preasfant, Te rugam umple-ne de sus cu taria Ta, ca sa putem calca pe urma pasilor Sai. Fa-ne asemenea bunatatii Fiului Tau in aceasta vreme trufasa si nestatornica, ca nu cumva din pricina neadevarului nostru calea Adevarului Tau sa sufere defaimare, nici sa nu fie intinata de fiii celui potrivnic. 
*
Dumnezeule si Tata fara de inceput, Cel binecuvantat in veci, Care ne-ai descoperit noua taina caii mantuirii tale, innoieste firea noastra, prin salasluirea in noi a Cuvantului Tau, si fa-ne temple ale Duhului Tau Sfant, ca totdeauna fiind paziti de Tine sa Te slavim dupa cuviinta, acum si pururea! 
*

Atotputernice Dumnezeule si Tata al nostru, Izvorule al timpului si al vesniciei, Care prin puterea Ta ai pus hotar vieti noastre pe pamant, si prin Fiul Tau Cel Unul-Nascut ne dai prin inviere viata vesnica si imparatie neclintita, primeste-ne pe noi care ne rugam Tie si intareste-ne prin Duhul Tau Cel Sfant!
***

Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit  SOFRONIE către   

Mântuitorul Hristos Dumnezeu

Doamne, Iisuse, Tu ești lumina venită pentru a mântui lumea. Luminează ochii cei duhovnicești ai inimii mele și mă învrednicește ca să umblu înaintea Feței Tale ca la lumina zilei, fără a face pași greșiți.
*

Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina vesnica, Care ai stralucit din Tatal mai inainte de a fi lumea, Care ai deschis ochii orbului din nastere, deschide si ochii inimilor noastre si da-ne sa Te vedem pe tine, Ziditorul si Dumnezeul nostru!
*

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Te rugam si Te imploram, nu ne lepada de la fata Ta si nu Te mania de faradelegile noastre. Arata-Te noua, Lumina a lumii, ca sa ne descoperi taina cailor mantuirii Tale, ca sa ne facem fii si fiice ale luminii Tale!
*
Doamne, Iisuse Hristoase, Care esti stralucirea Tatalui, Chipul Ipostasei Sale, Icoana atotdesavarsita a Fiintei si a Firii Sale, deschide inimile noastre si opreste mintile noastre ca sa Te putem cunoaste pe Tine, Fiule Cel Unul-Nascut si iubit al Tatalui. Cu frica si credinta stam inaintea Ta, lepadand deznadejdea noastra pentru adanca mila Ta. Prin puterea duhului Tau, ridica-ne ca sa urmam pasilor Tai!
*

Doamne, Iisuse Hristoase, Vesnicule Imparat Singurul Arhiereu adevarat, Care pe cruce Te-ai adus pe Tine Insuti lui Dumnezeu Tatal spre ispasire pentru pacatele lumii, si in aceasta slujire jertfelnica ne-ai dat ca sfanta hrana Trupul Tau cel nestricacios si Preascumpul Tau Sange ca bautura de-viata-datatoare, fa-ne vrednici de aceste negraite Taine, ca sa ne facem partasi ai Firii Dumnezeiesti, scapand de stricaciunea ce domneste in lume prin placere. Rugamu-ne Tie, Doamne, auzi-ne si ne miluieste! 
***

Rugăciuni ale fericitului Arhimandrit  SOFRONIE către   

Sfântul Duh

Vino, Cela Ce Singur ești Sfânt, Sfințește-mă și curățeste-mă de toată întinăciunea. Vino, Cela Ce Singur ești Viu cu adevarat și vindecă-mă de moartea care m-a lovit. Vino, Lumina adevărată și fă lăcașul Tău în mine, pentru toată veșnicia.
*
Duhule Sfinte, Atotputernice Dumnezeule, Mangaietorule Milostive si Aparatorule Atotputernic, datatorule de  Intelepciune si Lumina a Descoperirii, Care prin pogorarea Ta ai adus marginile lumii la singura cunostinta adevarata a lui Dumnezeu, vino si Te pogoara peste noi, care plangem dupa Tine pururea, luminandu-ne si sfintindu-ne, tamaduindu-ne si mangaindu-ne cu mangaierea Ta!

*
Duhule Sfinte, Imparate Vesnic si Datatorule al vietii nestricacioase, priveste in nesfarsita Ta mila asupra neputintelor firii noastre. Lumineaza-ne si sfinteste-ne. Fa ca lumina cunostintei Tale sa straluceasca in inimile noastre intunecate. Si in vasele de lut ale firii noastre arata puterea Ta nebiruita!
*

Duhule Sfinte, tainica Lumina, Lumina nepatrunsa, Lumina mai presus de orice nume, vino si te salasluieste in noi. Izbaveste-ne de intunericul necunostintei si umple-ne cu noianul cunostintei Tale!

Rugaciuni culese din cartea: Rugăciunea - experiența Vieții Veșnice de Arhim. Sofronie

***



Rugăciunea părintelui SOFRONIE pentru 

unire


„Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatul lumii, Carele suindu-Te pe muntele Golgothei răscumpărat-ai pe noi din blestemul legii şi ai preînnoit chipul Tău cel căzut, pe Cruce preacinstite mâinile Tale întinzând, ca pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi întru una să aduni şi, trimiţând pe Preasfântul Duh, la unime pe toţi ai chemat; Tu dar, fiind a Tatălui strălucire, înainte de a ieşi la această mare lucrare de sfinţenie a lumii răscumpărăre, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toţi una să fim, precum Tu eşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune, spre a împlini această poruncă în fiece zi, şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri care ai poruncit-o nouă, zicând: “Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu am iubit pe voi”.
Prin Duhul Tău Cel Sfânt dăruieşte nouă puterea de a ne smeri unul altuia, amintindu-ne că cel ce iubeşte mai mult, acela mai mult se şi smereşte; învaţă-ne unul pentru altul a ne ruga, poverile unul altuia cu răbdare a purta şi uneste-ne pe noi, pentru numele Tău cel Sfânt,  întru cea a dragostei nedespărţitei legături,  ca într-o turmă de oi ascultătoare împrejurul Părintelui şi Povăţuitorului nostru iubit, dând nouă şi a vedea în fieştecare frate şi soră – chipul slavei Tale celei negrăite; şi a nu uita că fratele nostru este viaţa noastră.
Aşa, Doamne, Cela ce pentru bunăvoirea Ta ne-ai adunat întruolaltă de la marginile lumii, fă-ne a fi cu adevărat într-o frăţie, vieţuind într-o inimă, într-o voie, într-o dragoste, ca un om, după cel mai nainte de veci sfatul Tău pentru Adam, cel întâiu născut.

Întăreşte, apără şi acoperă sălaşul acesta cel sfânt pe care l-a sădit dreapta ta, şi umbrează-l pe el sub acoperământul Preacuratei Maicii Tale şi a Cuviosului Părintelui nostru Siluan, ocrotitorul nostru; pe fiecare binecuvântând şi ocrotind, care aici vieţuiesc, păzindu-ne de gânduri de stricăciune făcătoare, de cuvinte sau de porniri potrivnice ale inimii, care prăpăstuiesc sfântă lucrare a slujirii noastre; spre a se zidi sălaşul acesta pe piatra Evanghelicelor Tale porunci, întru loc de tămăduire, loc de sfinţire şi de mântuire nouă înşine precum şi tuturor celor ce aleargă către dânsul, cei osteniţi şi împovăraţi fraţii şi surorile noastre, şi ca să aflăm toţi odihnă întru Tine, Cel blând şi smerit Împăratul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări Duhovnicești Vol.1, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 381-382)


***

Rugăciunea fericitului Arhimandrit  SOFRONIE pentru  

smerenie

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și mare, Tu Însuți învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine, păcatosul!

***


Rugăciunea  Sfântului   SILUAN  ATHONITUL pentru

 smerenie

Rugaţi-vă pentru mine, toţi Sfinţii, ca sufletul meu să înveţe smerenia lui Hristos. Sufletul meu însetează dupa ea, dar nu o poate atinge şi o caut plângand, ca un copil ce s-a pierdut de mama lui:
Unde eşti Tu, Domnul meu? Te-ai ascuns de sufletul meu şi te caut cu lacrimi”.

Doamne, dă-mi puterea de a mă smeri înaintea măreţiei Tale”.

Doamne, a Ta este Slava în Cer şi pe pămant. Dă-mi mie, zidirii tale firave şi smerite, Duhul Tău cel Sfant”.
Mă rog bunatăţii Tale, Doamne, priveşte asupra mea din înălţimea Slavei Tale şi dă-mi puterea de a Te lauda zi şi noapte, căci sufletul meu Te-a iubit prin Duhul Sfânt. Tânjesc după Tine şi Te caut cu lacrimi”.
Doamne, dă-ne Duhul Sfânt. Prin El Te vom slăvi zi şi noapte, căci dacă trupul nostru e slab, Duhul Tău e viu şi dă sufletului puterea de a Te sluji cu râvnă. El întareşte în sufletul nostru iubirea Ta, îl linişteste întru Tine cu o odihnă desavârşită şi nu mai vrea să se gândească decât la iubirea Ta”. 
“Doamne, mintea mea lipsită de putere nu poate ajunge la Tine. Ca şi regele Avgar Te chem:
Vino, şi tămăduieşte-mi rănile gândurilor mele cele rele şi Te voi lăuda ziua şi noaptea, Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile să ştie ca Tu Doamne, săvârşeşti minuni ca şi altădată, ierţi păcatele, sfinţeşti şi dai viaţă”.

***

Rugaciunea Sfântului  SILUAN  ATHONITUL pentru 

lume

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.
Dă fiecarui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.
Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.
Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunatatea Ta.

Mintea noastra este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.
Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.
Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.
.

vineri, 19 septembrie 2014

Stiri ecumeniste din luna septembrie: Intalnirea Comisiei Mixte de dialog intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica si Intalnirea a peste 300 de lideri religiosi la Anvers, Belgia, reuniti de comunitatea Sant'Egidio


Intalnirea Comisiei Mixte de Dialog intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica


Cea de-a XIII-a sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică s-a întâlnit pe 15 septembrie în Amman [Iordania] și isi va finaliza activitatea la data de 23 septembrie. 

Întâlnirea respectivă a avut loc la invitația Patriarhului Ierusalimului, Teofil. Ea urmeaza celei care a avut loc recent, în Cipru, în care a fost studiat "rolul Episcopului Romei în primul mileniu", si în timpul caruia nu a fost produs nici un document oficial. 

Comisia va revizui proiectul documentului intitulat "Sinodalitate și Primat", redactat de către Comisia de Coordonare care s-a reunit la Roma în 2011 și la Paris în 2012. In plus, un dialog va avea loc cu privire la textul de Ravenna 2007, intitulat "Consecintele ecleziologice ale naturii mistice a Bisericii. Comuniune eclezială. Conciliere și Primat", de la care Biserica Ortodoxă Rusă s-a retras [1].

Din partea ortodoxă, comisia este prezidată de Mitropolitul Pergamului, Ioan Zizioulas, în timp ce partea romano-catolică, este prezidată de Cardinalul Kurt Koch.



[1] Obs: De data aceasta la dialogul Comisiei Mixte participa Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, in urma unei decizii a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 25 iulie 2014, precum si alti reprezentanti ai BORu. (cf. Sursa)


PAGINI WEB: 

Parlons d'orthodoxie:

Eglise Orthodoxe Russe (Biserica Ortodoxa Rusa):


***

"Pacea este viitorul. Religii și culturi în dialog" - Intalnire inter-religioasa organizata de comunitatea Sant'Egidio la Anvers, Belgia



Intre 7 si 9 septembrie 2014 comunitatea Sant'Egidio a organizat în Anvers, Belgia o întâlnire internaționale pentru pace. 

Peste 300 de lideri ai marilor religii ale lumii au fost împreună timp de trei zile in dialog, rugăciune și pentru a-si face noi prieteni. 

Tema intalnirii este: "Pacea este viitorul. Religii și culturi în dialog". In fata a numeroase conflicte din lume, participanții doresc să lucreze la inițiative concrete pentru pace și reconciliere.


TABLE-RONDE 13 : La ville et la paix


PAGINI WEB:

Communauté de Sant'Egidio:
«La paix est l’avenir» (Anvers, 7-9 sept 2014)