P. Savatie Baștovoi - cugetări la o ceașcă de cafea...

Pînă acum cîteva luni ni se spunea că a scrie despre moarte este un lucru trist. Acum, tot ei, ne conving că a informa doar despre morți este o nevoie imperios salvatoare. Dar este o diferență între a cugeta la moarte și nu la morți. Prima ne înalță, a doua ne sperie și ne zdrobește duhul. A cugeta este omenește, a te speria este animalic. Noi nu sîntem animale ca să murim. Noi vom învia.

Atunci cînd sînteți doborîți de tristețe, scrieți-vă testamentul. Ce aveți de lăsat și cui ați lăsa puținul vostru? Cine sînt acei cîțiva oameni cui ați vrea să le lăsați cărțile, ceașca din care vă beți cafeaua? Credeți că este cineva pe lumea aceasta care s-ar bucura să vă moștenească ceașca de cafea, cămașa de la H&M și le-ar păstra cu sfințenie? Gîndiți-vă la asta. Cît de iubiți sînteți? Pe cine iubiți? Iubiți destul încît pînă și cămașa de pe voi să fie un dar neprețuit pentru cel iubit?

Bună dimineața. Vrea cineva ceașca mea de cafea?

Câteva din comentarii:

- Ei, dar numai cuvintele pe care le-ați mărunțit în jurul acelei cești..! Mâna cu care ați ridicat-o ca să sorbiți din ea și aceeași cu care ați copiat apoi din minte și inimă cuvinte.. Mâna care a înălțat cu sora ei biserică ori care a cules nuci.. Aceeași cu care îl legănați în Potir pe Hristos Domnul... Cum să nu vrea fiecare ceașca?

- Părinte o ceașcă de cafea binecuvântată de dumneavoastră toată lumea vrea. Ca să nu stârnesc sentimente negative o cedez cu bucurie celor ce s-au înscris înaintea mea. Dumnezeu fie cu noi la orice pas! Amin

-De-ar fi să-ți împărțești odată
Tu bogățiile ce ai,
Din toate darurile tale
Ti-aș cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare.

-Tocmai descoperisem că nu există iubire pe pământ. Locuieşte în cer, acolo se naşte, iar unii - puţini - o capătă în dar.

-S. B.: de când a înviat Hristos, cerul și pămîntul s-au amestecat.

- Multumesc. In dimineata aceasta cenusie si in locul cenusiu unde Dumnezeu m-a randuit azi, mi-ati daruit, Parinte, o ceasca de Cer. Senin, fireste. Sa va fie ziua binecuvantata.

- Normal că de la un om complet, artist, rugător, cu viață închinată lui Hristos, cu buzele pline de rugăciune, vrei să ai cana din care a băut :) dar de la omul spurcat nu vrei nici bani :)

- Dati-mi parinte macar jumate din duhul si inspiratia dvs de a crea si de a scrie!

- S. B.: toata darea cea buna de sus este, pogorind de la Parintele luminilor.

- Eu propun sa faceți o lista cu toata moștenirea, tricoul, camașa, ceasca, pantalonii, căciula, ciorapii, și fiecare sa spuna care amintire din listă și-ar dori-o cel mai mult .... sa se bata toți pe ceasca ....

- Hristos a inviat! Eu as pretui stiloul/ pixul/ creionul ( condeiul) cu care va scrieti gandurile (ganduri pe care le citim noi apoi sub forma de carti, postari...). Daca nu e posibil, m-as multumi si cu dalta cu care sculptati sau cu pensula cu care pictati!

- Cred ca toti vrem ceva de la dumneavostra, eu vreau daltita si rugaciunea pe care o faceti pentru noi. Multumesc!

- Mă simt îmbogățită să pătrund sensul cuvintelor rostite ! Da....vom învia dacă vom CREDE !

- Da, aș vrea ceașca dv. de cafea, adică vă iubesc și știu că ne iubiți! Cu prețuire!

Sursa: Pagina de FB a P. Savatie Bastovoi