Dreptul Ghedeon, cel ce a văzut Naşterea lui Hristos prin roua lânii

Frescă zugrăvită în veacul al XIV-lea 
și aflată în Mănăstirea Gracanica, Serbia

Atunci a zis Ghedeon către Dumnezeu: "De vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum zici, apoi iată eu întind aici în arie lâna ce am tuns; şi de va fi rouă numai pe lână, iar încolo peste tot locul uscăciune, atunci voi şti că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis". Şi s-a făcut aşa; şi a doua zi s-a sculat Ghedeon dis-de-dimineaţă şi s-a apucat să stoarcă lâna şi a stors rouă din lână un vas plin de apă. Apoi iarăşi a zis Ghedeon către Domnul: "Să nu Te mânii pe mine, dacă am să mai zic o dată şi dacă am să mai fac numai o încercare cu lâna: să fie uscată numai lâna, iar peste tot locul să fie rouă".  Şi a făcut aşa Dumnezeu în noaptea aceea: a fost uscăciune numai pe lână, iar peste tot locul a fost rouă. (Judecătorii 6, 36-40)

Sfântul și dreptul Ghedeon a viețuit în veacul al XIV-lea î.Hr., iară numele său se tâlcuiește „tăietor de lemne”. Ghedeon, numit şi Ierubaal, a fost cel de-al cincilea judecător al lui Israil, fiul lui Abiezer, din seminţia lui Manase, ce locuia în Ofra (ce se tâlcuiește „căprioară”), la vest de Iordan. Acesta avea trup puternic și suflet smerit.

Fiind în vremea aceea israeliții cuprinși de mare sărăcie, căci madianiții, sub a căror stăpânire se aflară vreme de 7 ani, numeroși ca lăcustele veneau și le luau roada pământului și vitele, aceștia strigară către Dumnezeu cu inimile zdrobite de durere.

Atunci, arătându-se îngerul Domnului sfântului Ghedeon, îi spuse:

– Du-te cu această putere pe care o ai și-l vei mântui pe Israel din mâna lui Madian! Iată, Eu te-am trimis!
Umilindu-se cu inima, îi spuse îngerului:

– Pe mine, Doamne? Eu sunt cel mai tânăr în casa tatălui meu.

Iară Domnul îi răspunse:

– Eu voi fi cu tine și-l vei bate pe Madian ca pe un om.

Plin de râvnă, sfântul Ghedeon pregăti pe dată jertfă Domnului, iar îngerul îi spuse să pună carnea și azimele pe piatra iar zeama o turnă deasupra, iar îngerul întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână atinse carnea și azimele și foc ieși din piatră și le mistui pe acestea.

Astfel fu așezat sfântul Ghedeon în fruntea oștii israelitene.

Cerând acesta lui Dumnezeu semn că a fost ales să elibereze Israelul, se rugă astfel Domnului:

– Dacă Tu îl vei mântui pe Israel prin mâna mea, așa cum ai zis, iată, eu pun un maldăr de lână în arie; și dacă roua va fi numai pe maldărul de lână, iar încolo, peste tot locul, uscăciune, atunci voi ști că prin mâna mea îl voi mântui pe Israel, așa cum ai zis.

Și sculându-se Ghedeon dis-de-dimineață și storcând lâna, roua cursă dintr-însa umplu până sus un vas de apă.

Semnul dat de Dumnezeu lui Ghedeon este un episod minunat din istoria lui Israil. Acest semn pe care Dumnezeu i l-a dat este una din proorociile Întrupării Mântuitorului. În tradiţia imnografică, lâna înrourată o preînchipuie pe Maica Domnului în pântecele căreia S-a întrupat Hristos. De pildă, troparul Născătoarei de Dumnezeu pe glasul al 6-lea, de vineri de la vecernie şi sâmbătă la utrenie, spune:

 ,,Mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu; că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău şi ai odrăslit fără de sămânţă, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de har”.

Proorocia lui Ghedeon este reluată, într-adevăr, de Sfântul Prooroc David, care scria insuflat de Sfântul Duh:

Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ. (Psalmi 71, 6).

Sfântul Ioan Damaschin tâlcuieşte astfel:

,,Ploaia de pe lână (…) preînchipuie pe Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu”. 

Venirea Mântuitorului în lume este discretă, ca o ploaie pe lână care nu face zgomot, iar Fecioara primeşte în sine Cuvântul ca pe o rouă venită din cer. Pământul rămâne uscat, căci nu a început lucrarea publică a Domnului.

În al doilea caz, când pământul primeşte roua, iar lâna rămâne uscată, se arată propovăduirea credinţei la neamuri, în tot pământul, în vreme ce iudeii Îl resping pe Hristos:

,,Lâna care a rămas uscată de rouă închipuia Ierusalimul, iar vasul cel plin de apă închipuia Botezul: aceea a rămas uscată ca şi cetatea închipuită, acesta s-a umplut ca şi scăldătoarea simbolizată”, 

scrie Sfântul Efrem Sirul.

Pornind, deci, la luptă împotriva madianiților, Dumnezeu îi ceru sfântului Ghedeon să nu ia cu sine muți ostași:

– Ca să nu se mândrească Israel înaintea Mea și să nu zică: Mâna mea m-a izbăvit!

Miniatură din veacul al XIII-lea

Apoi, pornind luptă împotriva medianiților, prinse pe regii medianiților, pe Zebah și pe Țalmuna și ducându-i pe aceștia dinaintea celor 77 de căpetenii și bătrâni ai Sucotului, zise către dânșii:

– Iată Zebah și Țalmuna, din pricina cărora ați râs de mine și mi-ați zis: Au doară mâna lui Zebah și Țalmuna e în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi celor obosiți?

Văzând biruința lui Ghedeon, israeliții ziseră către dânsul:

– Domnește peste noi tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din mâinile madianiților!

Astfel, fu sfântul Ghedeon judecător al israeliților vreme de 40 de ani. Având 72 de fii și ajungând la adânci bătrâneți, se mută la odihna cea de Sus, fiind înmormântat în satul său, Ofra.
Sfântul şi Dreptul Ghedeon este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 26 septembrie, odată cu Adormirea Sfântului Ioan Evanghelistul. La sinaxarul zilei scrie:

,,Dreptul Ghedeon, care mai înainte a văzut Naşterea lui Hristos, prin roua lânii”. 

El mai este prăznuit laolaltă cu strămoşii după trup ai Domnului, în Duminica Sfinţilor Strămoşi, dinainte de Naşterea Domnului.

Sursa (cu o ușoară adaptare a textului): Sfinți și icoane, Sfântul și Dreptul Ghedeon (26 septembrie)