Român Ortodox în Franța: Despre Polieleu si Horos - candelabrele de sub turla principala a bisericii care, puse in miscare, arata semn al participării la slujbă a Bisericii din cer alături de cea de pe pământ

marți, 3 iunie 2014

Despre Polieleu si Horos - candelabrele de sub turla principala a bisericii care, puse in miscare, arata semn al participării la slujbă a Bisericii din cer alături de cea de pe pământ

În unele biserici sub turla principală se află un candelabru mare care se numește Polieleu, simbolizând pe Hristos cel Multmilostiv. Cuvântul eleos (έλεος) în greacă înseamnă milă, iar poli (πολυ) mult - polieleu însemnând, deci, multă milă.

Acesta este aprins, în general, când se cântă psalmii despre multa milostivire a lui Dumnezeu (Polieleul).

Potrivit Tipicului bisericesc, Polieleul se cântă la Vecernia praznicelor împărătești și a marilor sărbători, la Privegherile duminicale din timpul anumitor perioade ale anului și, întotdeauna, la orice Utrenie a unei sărbători, în cadrul căreia este citită Evanghelia. Momentul liturgic al cântării Polieleului este unul din cele mai solemne momente ale privegherii, când Ușile Împărătești sunt deschise, iar clerul iese din altar și cădește întreaga biserica.

Dacă polieleul candelabru are în loc de lumânări candele, el mai este numit, printr-un joc de cuvinte şi polyelaion, însemnând mult ulei în grecește.

În mănăstirile athonite, în deosebi, putem observa că există un candelabru-polieleu care este înconjurat de un altul în forma de cerc, și care se numește horos (dans, horă în grecește). Acesta are icoane ale sfinților, în special ale Sfinților Apostoli, și lumânări sau candele care se aprind.

În momentele mai înălțătoare ale slujbelor mari candelabrele sunt puse în mișcare, simbolizând hora sfinților, semn al participării la slujbă a Bisericii din cer alături de cea de pe pământ.

De asemeni aceasta mișcare a horos-ului preînchipuie și dansul îngerilor, semn al bucuriei lor pentru oameni, căci așa cum spunea Sfântul Ioan Gura de Aur în "II. Iubirea de Dumnezeu este lucru dumnezeiesc":

"Îngerii dănţuiesc împrejurul cetei noastre şi se bucură pentru noi, că le urmăm pilda de viaţă. Căci dacă pentru un singur păcătos care se pocăieşte se face bucurie în cer, după cuvântul Domnului, cu mult mai mult pentru aşa mare mulţime a celor ce se mântuiesc."

Arătând simbolismul luminilor din biserică, Sf. Simion al Tesalonicului le compară cu stelele, iar policandrul cel mare în formă de cerc luminos (gr. χόρος — horos = cer, cerc), spune că închipuie tăria cerului și planetele.