Cuvinte pline de lumina din "Ascetica iubirii", ale Maicii Gavrilia Papaiannis

Gherontissa Gavrilia Papaiannis

(15 octombrie 1897 - † 28 marite 1992)

“Multe suflete sfinte se departeaza de la noi fara sa lase in lume vreo urma, caci iubesc sa se ascunda in vesmantul smereniei. Daca nu se gaseste vreun iubitor de Hristos care sa le puna in sfesnic, spre luminarea si folosul tuturor, acestea ar alege tacerea, potrivit indemnului apostolesc: „viata voastra – ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” (Col. 3:3). Gherontissa Gavrilia (Papaiannis) a fost un astfel de suflet, care a trait cu un singur tel: sa se faca urmatoare Caii Domnului – a jertfei, a slujirii si a dragostei fara sfarsit.

Sursa si integral (viata si 40 de capete ale Maicii Gavrilia) la Razboi intru Cuvant: MAICA GAVRILIA SI ADEVARATA MARTURISIRE A ORTODOXIEI – 20 de ani de la mutarea in Imparatia iubirii. “DRAGOSTEA ESTE DOAR PE CRUCE”

***

Fragmente din "Ascetica iubirii"

Crucea este simbolul jertfei de sine pentru ceilalți. Dar cel care se dăruiește celorlalți, care îi iubește și îi ajută, nu simte această jertfă. Când această Dragoste se dăruiește, Însăși Dumnezeiasca Dragoste este în inima celui care dăruiește; nu omul este cel care dăruiește. El nu simte nicio jertfă, căci el nu are știință despre acest lucru. Pentru el este ceva firesc - nimic nu se schimbă  în viața sa, în sănătatea sa - dimprotivă, el se bucură fără de încetare, căci el este în același timp și dătătorul și primitorul Dumnezeieștii Iubiri, acestei Puteri. Hristos ne-a demonstrat-o prin Viața și Învățătura Sa, prin Răstignirea Sa, prin Învierea Sa. Astfel, și Dragostea adevărată, se află totdeauna pe Cruce, dar în același timp, ea este și în Lumina Învierii.

….și rămâne tot timpul pe Cruce?

Totdeauna. Dar nu putem rămâne pe Cruce dacă nu avem dragoste. Căci în dragoste se găsește sămânța jertfei. Nu este posibil să iubești și să nu fii gata să oferi. Nu-i așa? Ajunsă la capăt, jertfa devine Cruce. Adesea, dragostea pe care o oferi altora nu va fi înțeleasă de aceștia. În acest moment, rămâi singur cu Dumnezeu. Dar El are totdeauna pe ai Săi și nu este posibil să nu ți-i scoată in cale. Nu este posibil. Din moment ce te vei apropia de modul de a viețui pe care El Îl vrea pentru tine, ai Săi vor începe să vină imediat către tine…Ce să mai spui! Eu însămi, mă minunez. Altădată, trebuia să-mi aleg prietenii. Cine știe, acest prieten, această prietenă, s-ar potrivi cu gusturile mele, cu viața mea?  Astăzi, nu mai simt această nevoie. Oricine ar veni să-mi spună un simplu bună ziua va fi pentru mine trimisul lui Dumnezeu și chiar am impresia că întrupează un înger. Dumnezeu alege pe cei pe care Îi trimite. 

Sursa: Doxologia, Nu este posibil să iubești și să nu fii gata să oferi

***

Dragostea ne este data de Dumnezeu; caci Dumnezeu este Dragoste. Dragostea pe care noi o avem fata de altii vine de la Izvor, merge catre ei, si se intoarce din nou la Izvor. Dar dragostea nu are limite, este infinita si, asa cum Apostolul Pavel spune, "toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată" (1 Cor. 13, 7-8). Cand daruiesti toata dragostea ta cuiva care nu o accepta, aceasta dragoste se intoarce la tine. Domnul a spus: "Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia". Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi" (Matei 10, 12-13). Astfel este in viata...

Nu uita ca orice fapta, orice dorinta, orice binecuvantare facuta cu bunatate se intoarce la noi. Asemenea se intampla si cu cele rele. Din aceasta cauza noi trebuie sa fim foarte atenti. Nu trebuie niciodata sa avem cel mai mic gand rau [despre altii] caci ne va afecta. Cat despre nerecunostinta, trebuie sa uitam de ea. Recunostinta pe care altii pot sa o manifeste nu trebuie sa ne preocupe. Tu trebuie mai intai sa simti recunostinta fata de Dumnezeu si mai apoi catre toata lumea. A astepta recunostinta altora este a-si face ponoase. Mai repede trebuie sa te bucuri de nerecunostinta altora!

*

Eu am impresia ca nu traiesc pe pamant ci in Cer. Si cum spune Parintele Lazar [Moore ?]: Paradisul este aici. Fie il castigam aici si il avem cu noi, fie il pierdem pentru totdeauna!

A muri este in mainile lui Dumnezeu, dar a trai este in mainile tale. Caci El ne vrea liberi, si asta se vede mai ales cand constiinta nu adoarme. Aici este prima cadere: constiinta se impietreste incetul cu incetul si nici nu-ti dai seama. Vedem oameni foarte seriosi, oameni din Biserica, oameni care isi spun ca sunt ai lui Dumnezeu si totusi, constiinta lor este adormita. Ei pot sa faca atatea nedreptati si sa aibe asemenea ganduri..., chiar sa judece. E teribil!

*

Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viață și a suflat Duhul Său întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipsește dragostea, murim. Fara Suflul Lui nu putem trai. Prin urmare, daca tu iubesti pe unul si nu iubesti pe altul, asta inseamna ca nu iubesti pe nimeni. Ai inteles? Dumnezeu ne-a dat Dragostea, ochii, inima, tot, in acest scop. Mai intai "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău", cum este spus in prima porunca, si mai apoi, de asemenea, pentru a nu ne simti diferiti de ceilalti, a adaugat: "iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Luca 10, 27). Cine sunt eu pentru a spune: "Acela este rau, nu-l iubesc", "Celalalt e mincinos. Ce am eu in comun cu el?" Ah, nu draga frate! Dragostea nu este asa. Dragostea iubeste pe toti, asa cum Dumnezeu iubeste pe toti, asa cum suntem, in ciuda starii noastre jalnice. N-are El motive pentru a ne iubi? Caci in ciuda tuturor acestor neajunsuri, "El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Matei 5, 45).

*

- Cand vedeti pe cineva, cum il intelegeti? Dupa privire? Dupa felul in care vorbeste?

Dupa multa Dragoste de Dumnezeu si o lunga experienta personala poti intelege, aproape, cine este o persoana. Prin alura pe care o are, prin privirea, vocea, atitudinea sa, totul, totul... Poti intelege cine este in fond. Dar aceasta nu trebuie sa te faca sa-ti schimbi opinia, nici sa-i vorbesti cu rautate sau sa-l eviti. Caci intalnirea pe care o aveti poate sa schimbe acea persoana sau sa schimbe ceva in tine. Astfel se intampla. Nu trebuie sa ignoram niciodata asta.

De cate ori, urcand intr-un taxi, n-am gasit un sofer enervat, obosit de a conduce ore si ore in sir. Un client ii spune: "nu fumati, va rog!". Un altul: "Va rog sa inchideti fereastra!". Si in mod normal este gata sa explodeze. El iti spune: "Puneti bagajul dumneavoastra aici, si nu acolo!". Daca te apropii de fereastra, iti spune: "Nu scoateti mana afara!" etc. In schimb, daca ramai linistit, o sa vezi ca o sa se mai gandeasca. Te va intreba de la ce manastire apartii si incetul cu incetul se va calma. La sfarsit, iti va da adresa sa, ca sa-i trimiti o cruciulita din Tara Sfanta. Am cunoscut multe astfel de persoane.

- Sa speram ca vom ajunge sa iubim si noi intr-o zi toata lumea asa, intr-un mod simplu!

- Suntem nascuti pentru asta: pentru a iubi! Dar iata care este gresala educatiei pe care o primim. Ti se spune: "Nu te juca cu acest copil, este rau". "Nu vorbi cu acela, este un mincinis". Astfel incepe raul sa intre in viata noastra, de cand suntem copii. Caci, copilul, de cand incepe viata sa, este gata sa iubeasca pe toata lumea. El nu stie ce inseamna al meu, al tau. Va lua geanta, cauta in ea, si ia ceea ce ii place. Copilul nu este hot! Pur si simplu el nu intelege sentimentul de propietate. El iubeste... intr-un mod general. Imi amintesc, cand eram mica, iubeam mult pe toata lumea. Nu permiteam mamei sa primeasca ea mai intai, pe invitatii nostri. Ii spuneam: "Asteapta sa ma duc eu sa-i primesc." Coboram scarile si ma duceam sa discut cu "cei mari". Iubeam, poate, pentru ca fiecare copil vrea sa fie iubit. In principiu, daca nu dai iubire, nu primesti. Mai tarziu, asta iti este indiferent, caci te hranesti din dragostea lui Dumnezeu. Atunci dragostea o dai tuturor, fara sa te ingrijesti daca esti iubit sau nu. Nu te mai ingrijesti de asta. Nu-ti faci griji decat daca tu iubesti si esti cu el...

*

La ce serveste sa iubim cu bratele intinse spre Dumnezeu, vertical, daca nu reusim sa le deschidem si pe orizontala, pentru a imbratisa, intreaga umanitate, facand astfel din corpul nostru semnul crucii? Stiti ce cuprinde ea? Cea mai mare fericire, liniste, pace, bunatate, milostivire si iubire a lui Dumnezeu in inima noastra...

*

Cand nu mai iubim, incetam sa respiram. Este ca si cum suflarea noastra, noi suntem creati, ca sa spun asa, plamaditi in Dragoste. Nu-i asa? Dar asta este un pic vag, o teorie: dragoste, dragoste, dragoste... Dar dragostea se vede. Mai intai in felul cu care vorbiti cu aproapele vostru, in felul in care ii dati prioritate - caci dragostea si smerenia sunt una. Trebuie sa stiti asta... Se vede in viata. Caci, cand iubesti, te gandesti la celalalt mai intai. Devenim smeriti in fata persoanei iubite. Nu-i asa?

*

Rabdare, iertare... totul este in Dragoste. A iubi inseamna sa te pui in locul celuilalt. Asta inseamna ceea ce Hristos a spus, sa iubesti "pe aproapele tău ca pe tine însuţi"(Luca 10, 27).  Este ceea ce a raspuns Domnul invatatorului de lege: "Mergi şi fă şi tu asemenea" (Luca 10, 37) si asta indiferent daca [aproapele] este bun. Este bun? Este rau? Este strain? Este de-al nostru? Dragostea inseamna sa iubesti pe cineva pentru el insusi, pentru ca el va creste si pentru ceea ce il asteapta... Nu pentru cum se raporteaza la tine. Nimic in raprt cu tine. Caci astfel ne iubeste Dumnezeu. 

*

Dragostea, asa cum ne-a invatat-o Hristos, se daruieste fara a astepta in schimb. Aceasta este marea diferenta, imensa diferenta. Caci, in acest moment "eu" inceteaza sa mai existe; noi incetam sa existam. Dragostea pe care o primim de la Dumnezeu, o daruim celuilalt fara sa ne ingrijim de ce va face cu ea. Asta este extraordinar!

*

Astfel iubeste Dumnezeu pe oameni: El iubeste, nu pentru ca asteapta ceva in schimb, ci, pentru ca a nu mai iubi inseamna a inceta de a exista. Cei care nu au experimentat asta nu au simtit deloc bucuria lui Dumnezeu, caci ei nu s-au ocupat decat de propria persoana: "Ai vazut cat o iubesc pe aceasta persoana? Ea nu-i facuta decat pentru mine. Am facut atatea sacrificii..." Tot auzi astfel de prostii. Dar asta n-are cu nimic de-a face cu Dragostea lui Dumnezeu. Aceasta Dragoste vine de la Izvorul Dragostei, merge catre celalalt si se intoarce la Izvorul sau. De ce sa astepti si sa te intrebi: "Ma iubeste? Nu ma iubeste?" Ne-am dat noi inima lui Dumnezeu? Ce mai vrem altceva? Acesta este scopul vietii noastre!

*

Dragostea si smerenia merg impreuna. Nu putem sa fim egoisti cand iubim. Sa luam exemplul mamei cu copilul, al fratelui si al surorii, al tatalui si al mamei. Imi amintesc, cand eram mica, ca ii iubeam intr-atata pe mama si pe tata, care erau atat de blanzi, ca nu indrazneam sa fac de capul meu. Doar pentru a nu-i supara! Nu pentru ca nu doream sa fac ceva anume. Astazi este la fel. Daca nu fac rau, este pentru ca nu vreau sa-L supar pe Dumnezeu. Nu pentru ca imi este frica de El, ci pentru ca il iubesc. Nu sunt "prizoniera" lui Dumnezeu si nu ma "predau" asa cum se intampla in razboi, ci vreau sa ma daruiesc Lui cu toata dragostea mea, cu toata dorirea mea, pentru ca astazi sunt in viata, si nu pentru ca sunt o "carpa" ascultatoare. Ii spun: "Vreau ceea ce vrei Tu, Dumnezeul meu!". Nu pot sa simt altfel. Asa se intampla si cu aproapele meu. Vreau sa-i iubesc [pe oameni] din toata inima mea, si ii iubesc. Putin conteaza cine este persoana. Este un om. Are o inima, are un suflet, are un duh. Este ca mine. Iata!

Sursa: Traducere din fragmente selectionate din cartea "Asceza iubirii", de la Pages Orthodoxes, Mère Gabrielle Papayannis

***

Sfant, Sfant, Sfant...	Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!	Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...

***

Din Apoftegmele Maicii Gavrilia Papaiannis

• Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiești smerenia lui Hristos.

• Sunt oameni care au trezvie pentru unele lucruri, și sunt oameni care au trezvia în toate.

• Aceasta e spiritualitatea ortodoxă: nu o cunoaștere pe care o înveți, ci o cunoaștere pe care o înduri.

• Aceasta este educația: să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu.

• Nimic nu este mai ieftin decât banii.

• A zis cineva: creștinul este acela care curățește dragostea și sfințește fapta.

• Ne dorim libertatea. De ce? Ca să putem fi robii patimilor noastre.

• Orice respingere și orice lucru rău ne distruge lucrarea.

• La începutul vieții noastre, avem nevoie de prezența altora pe care să-i iubim sau care să ne fie prieteni. Pe măsură ce înaintăm, cel Unul - Domnul - ne umple cu o asemenea dragoste și cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva). Toată această tânjire a sufletului după un altul asemenea lui apare la început pentru că sufletul nu știe pe Cine iubește, și de aceea crede că are nevoie de o anumită persoană (omenească).

• Iisus Hristos a dat regula de aur: singur și cu ceilalți.

• Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viață și a suflat Duhul Său întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipsește dragostea, rămânem doar trup și astfel suntem cu totul morți.

• Creștinul trebuie să respecte taina existenței oricui și a oricărui lucru.  

• Dacă vrem să ajungem la lepădarea de sine, să iubim, să iubim și iar să iubim, și astfel să ne unim întru totul cu Celălalt, cu fiece „altul”. Apoi, te întrebi la sfârșitul zilei: „Vreau ceva?” - „Nu” - „Îmi trebuie ceva?” „-Nu.” - „Îmi lipsește ceva?” - „Nu”. Asta e!

• Omul înduhovnicit este cel care ajunge la deplina lepădare de sine și care a înțeles pe de-a-ntregul că orice se întâmplă este din voia sau cu îngăduința lui Dumnezeu.

• Să nu dorești niciodată nimic altceva decât voia lui Dumnezeu și să primești cu dragoste relele care ți se întâmplă.

• Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ți l-a adus, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.

• Să nu zici niciodată: „De ce mi s-a întâmplat mie asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi „De ce li s-a întâmplat lor asta?” Ci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea să vezi de partea cealaltă a râului (vieții de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile de fapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!

• Daca ai ganduri de judecata impotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu sa se ingrijeasca de tine in acel ceas, ca sa-l poti iubi pe acel om asa cum il iubeste El. Atunci Dumnezeu te va ajuta sa-ti vezi starea. Daca L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?

• Cand mintea nu este risipita in lucruri lumesti si este unita cu Dumnezeu, atunci si un “Buna ziua” pe care il zicem devine o binecuvantare.

• Ceea ce spunem rămâne veșnic.

• Numai când vei avea Dragoste desăvârșită vei putea să ajungi la nepătimire (apatheia).

• Când va fi nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Suntem cu toţi împreună-mergători.

• Limbajul lui Dumnezeu este tăcerea.

• Oricine trăiește în trecut este ca și cum ar fi mort. Oricine trăiește în viitor, în imaginația lui, este naiv, pentru că viitorul îi aparține doar lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent, în veşnicul Prezent al lui Hristos.

• Mai bine zi Rugăciunea lui Iisus cu glas tare decât să n-o zici deloc.

• Neliniștea și grija sunt pentru cei care n-au credință.

• Dragostea este mereu pe Cruce.

• O relație este dificilă atunci când „Eu” este pus înaintea lui „Tu”.

• Ar trebui să facem în așa fel încât să trăim în lume ca uleiul și apa dintr-o candelă, care nu se amestecă și altfel trăiesc întru și pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.

• Toți suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.

• Fă ceea ce trebuie să faci, și Domnul va face ceea ce trebuie să facă.

• Domnul a zis: „Oricine ar vrea ceva, crezând, va primi acel lucru”. Destul este ca acea rugă să fie în acord cu poruncile Domnului, adică cu Dragostea.

• Dacă ai ști că nu ești „aici”, atunci ai fi „dincolo”.

• Ca să se întâmple minuni, destul este să iubim. Nici rugăciunea, nici șiragul de mătănii nu are asemenea putere.

• Când Îl avem mereu pe Dumnezeu în minte, Domnul se gândește și El mereu la noi.

• Suntem de folos doar când nu existăm pentru noi înșine; și invers.

• Dacă ceri ajutor de la un om ocupat, el te va ajuta, nu omul leneș și nepăsător.

• Vai mie, dacă nu iubesc!

• Trei lucruri sunt de trebuință: întâi, dragostea; cel de-al doilea: dragostea; și al treilea: dragostea.

• Cel care nu vrea să vadă pe nimeni nu este om.

• Nicăieri nu suntem „pentru totdeauna”.

•  În fiecare dimineață, să semnăm în alb noua pagină care se deschide. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie pe ea ce vrea.

• De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.

• Hristos ne-a zis: „Mergând, învățați toate neamurile”. Și noi, care tăcem din gură, ce facem?

• Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.

• Cea mai mare parte a rugăciunii mele este acum de mulțumire. Ce altceva să cer, dacă am totul?

• Domnul a pus înțelegerea în cap. Știi de ce? Ca să nu ne vedem pe noi înșine. Da! Ca să-l vedem doar pe celălalt și să-l iubim doar pe celălalt. Și ca să ne vedem pe noi înșine în ochii Celuilalt.

• Unii vor să ajungă la Înviere fără să meargă pe drumul Golgotei.

• Orice om este „trimis”.

• Sufletul nostru este o răsuflare dumnezeiască. Trupul nostru este Zidirea Lui. Suntem întru totul chipul (icoana) lui Dumnezeu.

• Ziua și noaptea să-L binecuvântăm pe Domnul pentru darurile pe care ni le dă!

• Puține cuvinte, multă dragoste. Către toți. Oricine ar fi ei.

Sursa: Din Apoftegmele Gherontissei

PAGINI WEB:

• Patericul Secolului XX, Klitos Ioannidis, (Cap. I, Cap. II, Cap. III)

•   Vremuri vechi si noi: Cuvinte către tineri (VII) - Maica Gavrilia, Scrisoare către o fată din zilele noastre