Rugaciunea la cumpana de ani
Rugaciunile de la miezul noptii, la cumpana dintre ani, au o
importanta aparte. Slujbele de Te Deum ce vor fi savarsite in
bisericile noastre au o semnificatie deosebita, mai ales ca in ziua de
Anul Nou praznuim si Sarbatoarea Taierii imprejur a Domnului si
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in a opta zi de la nasterea Sa si
facem pomenirea Sfantului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei
Capadociei, ce a trecut la Domnul la 1 ianuarie in anul 379. Pentru
cei ce nu pot participa la astfel de slujbe, o rugaciune in miez de
noapte este bine venita, caci multumim Domnului ca am trecut cu bine
inca un an!
Sa multumim Domnului pentru binefacerile ce s-au revarsat
asupra noastra si a famililor noastre! Sa multumim pur si simplu ca
suntem si ne-a mai dat timp sa ne savarsim pe calea pocaintei! Sa
multumim ca nu ne-a rasplatit dupa faradelegile si pacatele noastre! Sa
multumim si pentru cele mai putin bune, caci toate ne vin de la El,
spre mantuirea noastra! Sa multumim Domnului, Cel ce a creat lumea si
are grija de Creatia Lui, El insusi find mai presus de lume!
Sa ne
rugam Lui, pentru noul an ce va urma, sa ne pazeasca de tot raul, de
ispite, de boli, de caderi, de vrajmasi, de vrajmasie, de galceava
cea dintre noi, de ura si de alte asemenea.
Un crestin e eliberat doar
prin rugaciune, iar Anul Nou trebuie sa fie un moment in care sa ne
reevaluam viata din punct de vedere spiritual, comunitar, familiar,
profesional. Spunea cineva atat de bine ca: "Taina existentei umane
nu sta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti"!
Sa dam un bun
inceput anului ce vine, inaltand impreuna, in miez de noapte rugaciuni
de multumire si de cerere: Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Rugaciunea la cumpana dintre ani
Această rugăciune de la miezul nopţii, la cumpăna dintre ani, are o semnificaţie deosebită. Ea nu este una de tradiţie veche, dar are semnificaţii profunde, tradiţionale, şi anume se obişnuieşte ca,
în ziua de Anul Nou, când prăznuim şi sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în a opta zi de la naşterea Sa, şi facem pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care a trecut la Domnul la data de 1 ianuarie, anul 379, să se aducă mulţumire lui Dumnezeu printr-o rugăciune de Te Deum. Această slujbă de Te Deum, prin care „se binecuvintează cununa anului“, se săvârşeşte, în general, după Sfânta Liturghie;
dar începând cu anul 2000, rugăciunea de mulţumire adusă lui Dumnezeu s-a devansat, şi anume au fost înălţate rugăciuni de mulţumire în noaptea de trecere de la anul 1999 spre anul jubiliar 2000 şi în noaptea de trecere din anul 2000 spre 2001. Iar această trecere dintre două milenii - nu doar dintre două secole - avea un caracter profund teologic-religios, şi anume în toată lumea creştină a fost serbat anul jubiliar 2000, o perioadă de aniversare a două mii de ani de la naşterea lui Hristos, adică, două mii de ani ai erei creştine. S-au înălţat rugăciuni de mulţumire la Betleem, la Ierusalim şi în toate marile oraşe de tradiţie creştină.
Începând din anul 2000, această tradiţie de a ne ruga noaptea - nu doar ziua, după Sfânta Liturghie -, la cumpăna dintre ani, este una sfântă şi plină de folos duhovnicesc. De pildă, noi prăznuim Învierea noaptea, pentru că Mântuitorul a înviat noaptea. Iar întrucât Hristos S-a născut noaptea, în noaptea de Crăciun nu se doarme, ci se colindă, iar în unele Biserici Ortodoxe, ca de pildă în Biserica Rusă, Liturghia de Crăciun se săvârşeşte noaptea, ca şi Liturghia de Paşti. Noi, însă, românii, întrucât am dat o importanţă deosebită vestirii Naşterii Domnului prin colinde, colindăm în noaptea de Crăciun. În noaptea de Paşti ne rugăm pentru că prăznuim trecerea de la moarte la viaţă, iar în noaptea de Crăciun colindăm, pentru că Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Cel fără de început, Îşi face un început în timp, Se naşte ca Om din Fecioară în peştera de lângă Betleem.
Deci,
această cumpănă între o anumită perioadă de timp şi o alta nouă, diferită de ea, se sfinţeşte prin rugăciune. Desigur, ne putem ruga pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu şi în timpul zilei de 1 ianuarie, dar mai plină de semnificaţie este rugăciunea la miezul nopţii, pentru că tocmai la miezul nopţii se trece de la o zi la alta;
iar la trecerea aceasta dintre ani, la acest „Paşte“ al timpului, - "Paşte" înseamnă trecere - noi cei trecători mulţumim lui Dumnezeu Cel netrecător; noi cei ce vieţuim în timp mulţumim lui Dumnezeu Cel mai presus de timp; noi cei care vieţuim în spaţiu, într-un loc anume, mulţumim lui Dumnezeu Cel mai presus de spaţiu; noi cei din lume mulţumim lui Dumnezeu Cel ce a creat lumea, îi poartă de grijă, dar este mai presus de lume. Iar această mulţumire adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă şi ca recunoaştere a darurilor primite de la El are ca scop mântuirea. De aceea, fiecare an nou se numeşte un „an al mântuirii“. În vechile hrisoave sau cronici, în inscripţiile de la intrarea în biserici sau în instituţii creştine se scria, şi se scrie până astăzi, că „
s-a zidit această biserică în anul mântuirii ...“, precizându-se anul respectiv. Astfel
se confirmă cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune „iată, acum, vremea potrivită, iată, acum, ziua mântuirii“ (II Corinteni 6, 2).
De la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos fiecare an este un an al mântuirii şi, deci, noi mulţumim lui Dumnezeu, cerem iertarea păcatelor şi cerem ajutorul de la El ca să sfinţim timpul vieţii noastre ca timp al mântuirii.
Dar ce înseamnă propriu-zis mântuirea? Mântuirea înseamnă nu doar izbăvirea din dificultăţi, din necazuri, din boli, ci mântuirea înseamnă unirea noastră, a oamenilor trecători, cu Dumnezeu Cel netrecător; înseamnă eliberarea noastră din robia păcatului şi intrarea în viaţa sfântă a lui Hristos, prin Sfântul Botez, prin taina pocăinţei, prin rugăciune, prin fapte bune şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, dar, mai ales, împărtăşirea cu Sfânta şi dumnezeiasca Euharistie: „Cu trupul lui Hristos vă împărtăşiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi“.
Aşadar, în Biserică e locul mântuirii. Biserica este locul în care se mântuiesc cei condamnaţi la moarte din pricina păcatului, întrucât „
plata păcatului este moartea“ (Romani 6, 23). Însă cine se pocăieşte de păcate şi primeşte iertarea se mântuieşte. Sfântul Efrem Sirul ne spune că „
Biserica este locul în care se salvează, se mântuiesc cei ce pier, cei condamnaţi la moarte“ - moartea ca despărţire a omului de Dumnezeu prin păcat. Deci,
noi ne mântuim, prin rugăciune, prin mulţumire, prin pocăinţă, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin săvârşirea binelui, întrucât prin acestea ne unim cu Hristos Împăratul Cel fără de moarte Care a biruit păcatul, a biruit iadul, a biruit moartea şi ne-a unit pe noi cu Dumnezeu-Tatăl, adică ne-a ridicat în slava şi în iubirea Preasfintei Treimi prin Învierea Sa şi prin Înălţarea Sa întru slavă la ceruri.
Deci anul mântuirii este anul în care folosim timpul dat de Dumnezeu ca un interval între darul Lui - în primul rând darul vieţii - şi răspunsul nostru. În timp cădem în păcate şi în timp ne ridicăm. Iar dacă moartea ne găseşte în păcat, am pierdut mântuirea. Dacă sfârşitul ne găseşte uniţi cu Dumnezeu prin rugăciune, prin fapte bune, prin Sfintele Taine, atunci dobândim mântuirea. Sfântul Isaac Sirul spune că viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris în cartea vieţii noastre cu fapta, cu vorbirea şi cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun corectăm capitole din viaţa noastră, fraze din cartea vieţii noastre, exprimări greşite, dar când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum erau când ne-a găsit ceasul morţii, şi deci ziua judecăţii. De aceea, în fiecare Liturghie noi cerem „sfârşit creştinesc vieţii noastre“ sau „cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă să o petrecem“. Deci timpul pe care îl avem la dispoziţie poate fi timpul căderii sau timpul ridicării - totul depinde de credinţa şi de voinţa noastră; poate fi timpul rodirii sau timpul risipirii darurilor primite prin naşterea după trup: sănătate, inteligenţă, frumuseţe, bunătate sau darurile primite la Botez - „pecetea darurilor Duhului Sfânt“. Putem înmulţi darurile sau le putem risipi. Totul depinde dacă sfinţim timpul prin credinţă, pocăinţă şi fapte bune sau profanăm timpul vieţii noastre prin păcate. Totul depinde de noi, de intensitatea rugăciunii, de intensitatea iubirii noastre faţă de Hristos, de Sfânta Treime, de toţi sfinţii lui Dumnezeu şi faţă de semenii noştri.
De aceea,
rugăciunea la cumpăna dintre ani este o rugăciune care „pune în cumpănă“ rostul vieţii noastre pe pământ. Nu e vorba de o simplă trecere de la o oră la alta, ci se doreşte a fi
o trecere de la o stare la alta, de la o stare spirituală mai puţin bună la una mai bună. Sfântul Ioan Gură de Aur, întrebându-se despre rostul vieţii noastre pământeşti trecătoare, zice: „
Ce folos de viaţa aceasta pământească trecătoare dacă în ea nu ne ostenim să dobândim viaţa veşnică netrecătoare!?“
Iar viaţa cea netrecătoare se dobândeşte prin rugăciune şi fapte bune. Noi nu putem săvârşi fapte bune dacă Dumnezeu Cel Bun - singurul fiind bun prin natură - nu ne dăruieşte harul Său. Noi trăim din mila, din harul, din milostivirea lui Dumnezeu Care ne ajută să împlinim în viaţa noastră voia Lui.
Să cerem lui Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - să ne ajute să sfinţim timpul vieţii noastre. Iar dacă în viaţa noastră, în anul trecut am trăit timp căzut, timp de lenevire, timp de nerodire, timp de uitare a lui Dumnezeu, timp de neglijare a semenilor noştri, în anul în care am intrat acum să corectăm capitolele, frazele, propoziţiile şi cuvintele din viaţa noastră, să le îmbunătăţim, să le facem conforme cu voia lui Dumnezeu şi cu voia sfinţilor.
Acum la începutul anului nou
Sfântul Vasile cel Mare este pentru noi o pildă de folosire a timpului mântuirii. În 9 ani cât a fost episcop a lucrat atât de mult, a scris atât de mult, a postit atât de mult, s-a rugat atât de mult şi a apărat atât de mult credinţa ortodoxă încât nici 90 de ani nu ne sunt suficienţi nouă să ne ridicăm la măsura lui.
Atât de intens a trăit timpul vieţii creştine ca timp al mântuirii, încât poate fi pentru noi toţi un model de sfinţire a timpului, cu rugăciunea, cu fapta cea bună, cu lucrarea cea milostivă şi cu lauda adusă lui Dumnezeu. Să-i cerem Sfântului Vasile cel Mare ca prin rugăciunile sale să ne ajute să sfinţim şi noi timpul vieţii noastre cum a sfinţit el timpul vieţii sale, ca un mare învăţător şi rugător în Biserica cea sfântă a lui Hristos.
Tuturor celor ce poartă numele de Vasile sau Vasilica sau derivate le dorim ani mulţi şi binecuvântaţi, să folosească timpul vieţii ca timp al mântuirii, cu bucuria credinţei, cu nădejde în Dumnezeu şi cu rodire de fapte bune.
Tuturor vă dorim ani mulţi, binecuvântaţi şi vă adresăm tradiţionalul „La mulţi şi fericiţi ani!“.
RUGĂCIUNE DE ANUL NOU
Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!
Ţie, Doamne, ne plecăm genunchii sufletului şi ai trupului nostru, Ţie
singurului Bun şi fără de păcat, Ţie adevăratului Dumnezeu, care ai
făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele, toate cele văzute şi
nevăzute.
Ţie Dumnezeule în trei feţe proslăvit ne închinăm, Te lăudăm, îţi
mulţumim şi Te rugăm; caută cu milostivire spre smerita noastră
rugăciune şi primeşte mulţumirile, laudele şi cererile noastre.
Mai întâi Te lăudăm pentru că ne-ai păzit până acum ca să nu cădem în
mâinile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Te lăudăm şi-Ţi mulţumim pentru
toate darurile cele sufleteşti şi trupeşti pe care ni le-ai dat nouă
până în clipa de faţă.
Îţi mulţumim pentru învăţăturile care ni le-ai dat. Îţi mulţumim pentru
sănătate şi pentru toate bunătăţile sufleteşti şi trupeşti pe care ni
le-ai dat nouă.
Îţi mulţumim şi te slăvim pentru toate bucuriile şi întristările pe care
le-am avut în anul acesta şi în toţi anii vieţii noastre până în clipa
de faţă. Îţi mulţumim pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat, pentru că
ne-ai păzit cu sfinţii Tăi Îngeri pe drumul acestei vieţi atât de
alunecoasă şi primejdioasă, căci cine ne-ar fi păzit pe noi în acele
clipe grele dacă nu erai Tu, Păstorul nostru cel Bun cu Sfinţii Tăi
Îngeri!
Te rugăm acum Dumnezeul nostru Cel Mare şi Minunat, Cel închinat în
Sfânta Treime, Tatăl-Creatorul, Fiul-Mântuitorul şi Sfântul
Duh-Sfinţitorul să cauţi cu milostivire şi să faci ca să fie primite la
Tine, toate cele lucrate de noi, nevrednicii în numele Tău, în anii
trecuţi până în clipa de faţă: rugăciunile, cântările, milosteniile la
săraci şi toate ostenelile noastre, căci ştim că noi nu avem nimic al
nostru, ci am luat totul dintru ale Tale, ca nişte robi netrebnici, ca
să ţi le aducem Ţie.
Învredniceşte-ne Doamne de darul primirii la Tine, căci după dreptatea
noastră, noi nu suntem decât o cârpă lepădată şi murdară înaintea Feţei
Tale.
Iartă-ne Doamne toate păcatele pe care le-am făcut până acum şi nu ne
lăsa ca să mai cădem în ispite, să mai păcătuim înaintea Ta. Dă-ne har
şi putere ca să putem a ne lepăda de toate poftele cele rele şi
plăcerile pierzătoare de suflet.
Te rugăm Doamne în clipa aceasta să-Ţi aduci aminte de fraţii noştri
creştini, care sunt asupriţi şi prigoniţi, de toţi cei bolnavi şi din
spitale, de văduve şi orfani, de cei săraci şi lipsiţi.
Adu-Ţi aminte Doamne şi de vrăjmaşii noştri, care ne asupresc şi ne
prigonesc pe noi; îmblânzeşte-i pe dânşii, ca să cunoască ei că Tu eşti
Dumnezeul nostru, căci vrăjmaşii noştri sunt mai întâi vrăjmaşii Tăi
Doamne şi ei se laudă că Tu ne-ai părăsit; dar nădejdea noastră la Tine
este, ca să primeşti rugăciunile împărătesei noastre, ale Preasfintei
Fecioare Maria şi să ne ierţi păcatele, depărtând de la noi pedeapsa ce o
merităm.
Sfarmă Doamne, toate lojile francmasonice, risipeşte toată vrăjitoria şi
magia din ţara noastră, ceartă duhurile necurate care vin să se
instaleze în locaşul Tău ce Sfânt. Vino în ajutorul robilor Tăi care se
luptă pentru împărăţia Ta.
Adu-Ţi aminte Doamne şi de păstorii noştri cei duhovniceşti (numele)
care s-au ostenit şi se ostenesc spre a ne învaţă cuvântul Tău.
Dăruieşte-le lor Harul Tău ca să ne întărească mereu în credinţă. Fii cu
ei întotdeauna cum ai fost cu Apostolii Tăi. Dă-le putere ca lui Moise
proorocul, ca să ne conducă prin pustiul lumii acesteia spre Canaanul
Ceresc. Dă-le râvna lui Ilie şi Enoh, înţelepciunea lui Ioan, vitejia
lui David, ca să omorâm cu toţii pe Goliat-diavolul, dimpreună cu toate
uneltirile lui şi ajută-i ca să trezească din somnul păcatelor cât mai
multe suflete, spre a le aduce pe calea mântuirii. Păzeşte-i Doamne cum
ai păzit pe Ilie şi pe Elisei şi trimite-le îngeri păzitori în călătorie
şi în tot locul.
Adu-Ţi aminte Doamne de toţi preoţii cei binecredincioşi; păzeşte-i pe dânşii şi îi ajută.
Depărtează Doamne pe toţi lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, de la turma
Ta şi pe toţi închinătorii la idoli, care vor să rupă turma cu
lăcomiile, cu vicleşugurile şi cu toate smintelile lor.
Adu-Ţi aminte de toată Biserica cea ortodoxă şi o scapă de la pierzare.
Pomeneşte Doamne întru Împărăţia Ta pe păstorul nostru duhovnicesc
(numele), pe toţi fraţii şi surorile, pe toată comunitatea noastră
creştină ortodoxă, pe toţi care ne-am unit în credinţă şi ascultare ca
să facem voia Ta.
Te rugăm Dumnezeule să ne dai răbdare, înţelepciune, dragoste
desăvârşită, nădejde nezdruncinată şi toate virtuţile care ne trebuie ca
să ne mântuim.
Apără-ne de oameni gâlcevitori, de oameni rătăciţi, de patimi şi păcate.
Ajută-ne Doamne ca să nu ne lepădăm de Tine în nici un fel. Păzeşte-ne
de ceasul încercărilor de la Apocalipsă şi scrie numele nostru în Cartea
Vieţii Tale.
Deschide Doamne urechile sufletelor noastre, ca să audă glasul trâmbiţei
Tale celei de mântuire şi să înviem pentru viaţa veşnică.
Trimite tuturor creştinilor din toată lumea har şi putere, ca să
biruiască pe satana şi vino în ajutor la tot creştinul cel necăjit şi
întristat, care are trebuinţă de ajutorul Tău.
Doamne, noi, oile păşunii Tale, nu avem nici o altă apărare, ci numai Tu
eşti apărătorul nostru cel puternic şi numai în Tine ne încredem, de
aceea te rugăm să ne ajuţi şi să nu ne lepezi de la faţa Ta.
Adu-Ţi aminte Doamne şi de cei adormiţi din neamurile noastre, de
părinţii noştri, de toţi fraţii şi surorile care au plecat dintre noi,
de toţi cei ce s-au pomenit la Sfintele Liturghii şi sărindare şi
pomeneşte-i întru împărăţia Ta.
Auzi-ne şi pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai auzit pe Ucenicii Tăi
când Te rugau, cum ai auzit pe Prooroci, pe Mucenici, pe Ierarhi, cum
ai auzit pe Sfinţii Părinţi şi nu ne lepăda pe noi de la Faţa Ta, că
zidirea Ta suntem şi pe alt Dumnezeu nu ştim, ci numai Tu eşti Dumnezeul
nostru în care credem şi căruia ne închinăm Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ale Sfinţilor Îngeri, cu ale
Sfinţilor Apostoli, cu ale Sfântului Vasile Cel Mare şi pentru ale
tuturor sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
*
Slava
intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni
bunavoire. Laudamu-Te, bine Te cuvantam, inchinamu-ne Tie,
slavimu-Te, multumim Tie, pentru slava Ta cea mare, Doamne Imparate
Ceresc, Dumnezeule, Parinte Atotțiitorule, Doamne, Fiule Unule-Nacut,
Iisuse Hristoase si Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluselul
lui Dumnezeu, Fiul Tatalui, Cel ce ridici pacatele lumii,
miluieste-ne pe noi, Cel ce ridici pacatele lumii, primeste rugaciunea
noastra, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si ne miluieste pe noi. Ca
Tu esti Unul Sfant, Tu esti unul Domn Iisus Hristos, intru Slava lui
Dumnezeu Tatal. Amin!
La sfarşit de an, Doamne vin în Faţa Ta
Să Îţi mulţumesc Părinte c-ai păzit fiinţa mea
Iar în anul care iată că aproape a trecut
Mi-ai fost Doamne Călăuză, mi-ai fost Pavăză şi Scut!
Mulţumesc că-n orice clipă am simţit Iubirea Ta,
Că ai fost în barca vieţii când furtuna era grea...
Iar când însetam pe cale şi credeam că sunt înfrânt
Tu mi-ai dat din apa vie care curge din Cuvânt!
Mulţumesc de pacea sfântă ce mă-nvăluie mereu
De când Te-am primit în viaţă ca Stăpân şi Dumnezeu...
Şi de sfânta părtăşie Doamne vreau să-Ţi mulţumesc
Când m-aplec în rugăciune şi Îţi spun cât Te iubesc!
Mulţumesc pentru-ndurarea revărsată zi de zi
Peste lume...peste ţară şi peste ai Tăi copii....
Pentru apă, pentru pâine, pentru tot ce ai creat...
Mulţumesc că eşti IUBIRE şi eşti Doamne minunat!
Şi Te-aş mai ruga Părinte pentru anul care vine
Fă ca lumea-ntreagă Doamne să se-ntoarcă către Tine!
Să răsune-ntreg pământul de cântări şi bucurie,
Rugăciuni şi osanale închinate Doamne Ţie!
***
A mai venit un an! E mare sărbătoare
Şi tot pământul cântă...îmbrăţişări...urale...
Sunt mesele bogate şi cerul luminat
Căci Domnul, din iubire, un an a mai lăsat!
Se nasc acum speranţe şi doruri înfloresc...
Se iartă...şi se uită...şi oamenii iubesc...
Atâta fericire pluteşte în eter
C-a devenit pământul un colţişor de cer!
Să ne oprim o clipă la început de an
Să ne-ndreptăm privirea spre Tatăl Suveran...
Uniţi într-o simţire s-aducem închinare
Că ne-a mai dat un an de binecuvântare!
Cu-adâncă reverenţă să facem legământ
Că-I vom sluji o viaţă -cum cere în Cuvânt-
Iar noul an va fi de dragoste mai plin
Căci Domnul e Iubire acum şi-n veci! Amin!
LEGATURI:
